[12 iunie 1881]

Noul minister a citit ieri în Corpurile legiuitoare programa sa, de I.C. Brătianu în Senat și d. C.A. Rosetti în Cameră. Iată acea programă:

Guvernul care se prezentă astăzi dv. vă este dinainte cunoscut. Vederile noastre ale tuturor sunt acelea cari, în anii din urmă, au inspirat lucrările majorității reprezentațiunii naționale. Nu credem dar necesar să vă aducem un program.

Vom continua opera începută împreună cu dv., a întăririi statului român și a dezvoltării economice a țării. Mai cu osebire ne vom sili să introducem în toate ramurele servicielor publice îmbunătățirile reclamate, ca astfel autoritatea publică, printr-o strictă aplicare a legilor, să ocrotească deopotrivă și cu nepărtinire interesele legitime ale tuturor.

Deplina armonie de idei a membrilor guvernului vă este o garanție că vom mănține în lucrările noastre o absolută unitate de acțiune. Dându-vă această asigurare, vă cerem, d-lor, concursul dv. spre a putea utiliza cele din urmă zile ale prezentei sesiuni.

Mai multe incidente s-au petrecut ieri în Cameră după citirea programei ministeriale. Cel mai însemnat dintre acestea este alegerea noului prezident al Adunării. D. P. Buescu, considerând că fotoliul prezidenției Adunării nu poate rămâne vacant, mai cu seamă în ajunul închiderii sesiunii, propune să se proceadă imediat la alegerea prezidentului. După o consultare de câteva minute se procede la alegere și rezultatul votului este acesta: 70 votanți, 8 bile albe, 61 voturi pentru d. D. Brătianu, 1 vot pentru d. Chițu (d. Chițu votase). D. Dum. Brătianu, ocupând fotoliul prezidențial, ține următoarea cuvântare, pe cât de duioasă atât de naivă, care arată, adânca și legitima d-sale mâhnire pentru maltratările ce a trebuit să sufere zilele acestea:

D-lor deputați, balotat, împins, respins de valurile unei mări agitate, iată-mă aruncat pe fotoliul prezidenției. Facă cerul ca nouă furtuni să nu se mai ridice ca să mă azvârle, fără a fi putut face nici bine, nici rău, și de pe această stâncă cu strigătul: Nu mai merge! Mai mult nu pot să vă zic; mi-e teamă să nu-mi scape vreun cuvânt care, slabi cum suntem, să mai adaoge la slăbiciunea noastră.

Pentru aceleași motive n-am anunțat eu însumi Corpurilor legiuitoare demisiunea ministeriului ce am prezidat; căci mi se spusese că eram amenințat să mi se dea un vot de blam și mi-a fost teamă că, în aprinderea de care aș fi putut fi cuprins, fără voie-mi, să apuc înainte și să deviu eu acuzatorul.

D-lor deputați, vă mulțumesc din inimă și vă felicit de alegerea ce ați făcut în persoana mea. Vă mulțumesc pentru că mi-ați făcut onoarea să mă credeți capabil de a garanta imparțialitatea în dezbaterile și lucrările noastre. (Aplauze).

Vă felicit pentru că ați manifestat această voință și cutez a zice că nu v-ați înșelat dându-mi sufrajele dv. Puteți fi siguri că nu voi căuta nici în dreapta, nici în stânga, nici în sus, nici în jos. Voi căuta totdeauna drept înainte, căci astfel sunt făcut; și nimeni, nimic nu mă va putea face să mă schimb, pentru că eu însumi n-aș putea reuși a-mi schimba natura. (Aplauze).

D-lor deputați, să nu ne facem iluziuni; situațiunea este foarte gravă, pericolul este mare și este cu atât mai mare că el vine de la noi înșine, de la reprezentațiunea națională. Un om însemnat, și care nu este amestecat în luptele noastre, îmi zicea, sunt două zile: „Ce faceți? Nu vă gândiți că prin neînțelegerile voastre nejustificabile pierdeți frumosul capital, tot creditul de care ne bucurăm astăzi: faceți pe Europa să crează că marile fapte ce am săvârșit nu sunt decât un joc al norocului și că, îndată ce am devenit stăpâni pe destinele noastre am arătat că nu suntem decât un putrigai care se macină și se preface el singur în țărână?“ Nu o ascund; cele petrecute în zilele acestea m-au făcut să sufăr mult; sufăr și voi suferi toată viața mea. Nu credeți că pentru aceasta voi lua lumea în cap și-mi voi părăsi țara; din contra, singura mângâiere la durerea mea este că zvârcoliturile din zilele trecute m-au făcut să simț mai mult trebuința și datoria ce am de a rămâne în mijlocul dv. Voi căuta să uit sau cel puțin să năbușesc în mine resimțimintele mele și voi da tot concursul meu celor ce vor lucra pentru binele și întărirea țării noastre. Voi ști să-mi fac datoria chiar cu prețul vieții mele, căci ea aparține țării care mi-a dat-o. (Aplauze).

Încă o dată, să nu pierdem un minut; să ne aplicăm cu tot dinadinsul a ne da bine seamă de gravitatea situațiunii și de ceea ce avem să facem și să ne punem cu toții, cu seriozitate, cu bărbăție, pe lucru, românește; căci de vom continua a ne învârti în loc, a ne mina și a ne sfâșia unii pe alții, desigur vom cădea, vom cădea mai curând decât ne-am rădicat și căderea noastră va fi ireparabilă, va fi o cădere rușinoasă. (Aplauze).

Acestea sunt cuvintele, în adevăr dureroase, pe cari bătrânul liberal, d. Dum. Brătianu, a crezut de cuviință, spre a-și scoate puțin focul, să le pronunțe ocupând fotoliul ce i-l confereau aceia ce în zilele din urmă îl maltrataseră într-un chip atât de neomenos. D. Dum. Brătianu nu a putut avea tăria de caracter să refuze acest fotoliu, această fisă de consolație; este o consecință a caracterului d-sale, prea sincer, prea slab și prea naiv, care trebuia să-i facă aceea ce se numește (să ni se permită cuvântul puțin cam trivial) o „giurgină“ în mijlocul atâtor tacâmuri de „patrioți“ înfierbântați de perspectiva unei strălucite afaceri cum este răscumpărarea Cernavodă-Chiustengea, la a cărei realizare d. Dum. Brătianu ar fi voit să se opună ca prezident de consiliu. Pe „stânca prezidențială unde este azvârlit“, d. Dum. Brătianu nu va avea cel puțin să sufere decât luări peste picior, așa, din când în când, cărora le-a făcut ruptura chiar ieri d. C.A. Rosetti. Răspunzând, ca ministru de interne, la o interpelare a d-lui Maniu în privința unui scandal administrativ de la Dorohoi, d. C.A. Rosetti „aduce laude guvernului ilustrului domn Dumitru Brătianu“. Mâine poimâine un secretar spiritual și iubitor de farse, de ex. d. Poroineanu, îl va gâdila pe ilustrul domn cu un pai pe la ureche, ca să-l facă a se apăra de muște, pentru petrecerea confraților liberali.

•

Senatul s-a ocupat ieri cu proiecte de lege de o importanță secundară. Camera a dat un vot nul, din cauza nesuficienții numărului deputaților, asupra proiectului de lege privitor la înființarea de docuri și magazii de întrepozit, readus de la Senat cu mici modificări.

❦