[15 iulie 1881]

Trebuie să ne intereseze mai mult tot ce se petrece împrejurul nostru, cu deosibire în vecina Bulgarie. Un articol din „Augsburger Allgemeine Zeitung“ pune evenimentele din acel principat în legătură cu România, sau mai bine cu oamenii azi la guvern, și de aceea reproducem următoarele șiruri:

Fiindcă puterile europene au pus un preț deosibit pe aceea ca să păstreze pe tron pe prințul Alexandru a Bulgariei, de aceea ele trebuie să primească cu o deosebită plăcere votul Adunării Naționale bulgare. Constituția bulgară — de asemenea o operă a puterilor europene, cel puțin sancționată de ele — s-a înlăturat pe sub mână rămânând prințul, care acum are timp în șapte ani de zile să facă ce vrea, să domnească liberal, cum a promis, numai de-i va conveni. Pe puteri le interesează numai ca lucrurile să se desfășure în liniște și să nu se întâmple tulburări. Însă, cu tot votul din Șiștov, cerul bulgar nu e de tot fără nouri. Mai întâi e întrebare dacă bulgarii cari au votat prințului o plenipotență întinsă, vor fi mulțămiți cu uzul ce va face de puterea sa. Dacă prințul va căuta într-adevăr să restabilească ordinea în țară, așa cum a promis în proclamațiunea sa, atunci va viola multe interese particulare și multe spirite bulgare pentru cari ordinea nu e încă bunul suprem, se vor întoarce contra lui Europa și atunci va putea să aplaude pre prințul, însă silințele lui pentru restabilirea unor condițiuni regulate vor deștepta în țară numai ură și dușmănie. Cei nemulțumiți vor mări șirurile liberalilor, cari, după cum bine se vede, au un sprijin în România. Cei din București par a se fi familiarizat deja cu ideea unei uniuni a Bulgariei cu România și vrăjmășia față cu Austria a bărbaților de stat astăzi la guvern în România derivă desigur de acolo că Austria nu vrea să știe nimic de acea uniune româno-bulgară; firește că ea ar fi începutul Confederațiunii Balcanice și a statului panslavist de la sud, despre care d. Tisza a zis în Parlament că nu trebuie să se realizeze. Dar, precum din rău tot rău se naște, așa și prințul Alexandru, spre a obține un contrapond uniunii cu România, va trebui să promită a satisface aspirațiunilor poporului său și aceste aspirațiuni se știe că tind spre Rumelia orientală și restabilirea granițelor de la San-Stefano. Astfel deci prințul zice în proclamațiunea sa că se va pune în fruntea aspirațiunilor poporului său, căutând să le realizeze, și apoi îndată se dă ca motiv dorința „de a se arăta demn de marea iubire pe care împăratul și poporul Rusiei o manifestă pentru frații lor cei liberați“. Un motiv foarte suspect acesta! În genere noua ordine de lucruri din Bulgaria nu va putea fi salutată de Austria fără o doză oarecare de amărăciune.

Este adevărat că prințul a rămas, dar și influența rusească nu mai puțin. În aceea că s-a răsturnat o Constituțiune ce a fost creațiunea Rusiei se putea vedea un eșec suferit de politica rusească, dacă evenimentele următoare n-ar fi probat că Rusia n-a suferit nici o înfrângere. Aceste evenimente sunt: reprezentantul diplomatic al țarului s-a declarat pe față în contra Constituției și în noul cabinet șed trei ruși. Politica orientală rusească are două fețe: una oficială, alta panslavistă; aci lucrează comitetele panslaviste, aci intră în acțiune cancelaria de stat. Cât timp domnii Zankov și Karavelov erau mari și tari la Sofia influența o exercita în Bulgaria Rusia panslavistă; acum urmează influința Rusiei oficiale. Forma, s-a schimbat, nu însă fondul lucrului. Politica rusească și-a schimbat numai pârghia. Asigurarea că prințul Alexandru e cel mai mare obstacol în contra pătrunderii influinței rusești în Bulgaria rămâne vorbă goală. Austria mai are multe afaceri de descurcat cu Bulgaria — moșteniri de ale Tratatului din Berlin — și în curând se va arăta dacă rușii „direcți“ cari șed astăzi în cabinetul bulgar vor corespunde așteptărilor ce se așteaptă de la ei la Viena; cu rușii „indirecți“ nu era nimic de făcut.

❦