[17 aprilie 1881]

Pentru ce s-a retras d. Brătianu de la putere?

Iacă întrebarea pe care și-o face toată lumea și la care ar trebui să se dea un răspuns lămurit.

Partidul liberal, de când e la putere, ne-a dedat în adevăr cu spectacolul unor miniștri cari ies la lumină și intră iarăși în umbră fără ca nimeni să știe pentru ce au venit nici pentru ce s-au dus.

Acest sistem, natural sub guvernele despotice, în care ministerul nu are să dea seama de purtarea lui decât suveranului, este absurd într-o țară liberă, în care guvernul este adus la putere și răsturnat de opiniunea publică și în care prin urmare cetățenii trebuie să știe limpede pentru ce se face ceea ce se face ca să poată judeca pe fiecare om politic.

Oricât de absurd este acest sistem, el s-a urmat fără curmare de la căderea guvernului conservator, în ciuda bunului simț și a cerințelor constituționale și fiindcă, cum zice poetul, răul se face lege, lumea se deprinsese de-a vedea pe niște oameni porecliți miniștri intrând în cabinet și ieșind, palide arătări fără acțiune și fără voință.

Dar în sfârșit toți aceștia nu aveau nici o însemnătate, erau pioane cu care juca d-l Brătianu singur; jucătorul însuși, acela ce le da mișcarea și voința rămânea același ca să răspunză de toate.

Iaca însă că se duce acum însuși d. Brătianu!

Nici acum nu vom afla pentru ce?

Se schimbă însuși capul cabinetului, persoana care reprezintă guvernul și partidul întreg, și lumea și opinia publică, la care se tot face apel, nu va ști lămurit care este cauza acestei schimbări?

„Românul“ a simțit că este aici o cestiune de demnitate pentru partidul liberal în general și pentru d. Brătianu în parte, a simțit că el mai ales, organul partidului liberal, e dator să răspunză la această întrebare.

Și de aceea numărul din ajunul Paștelor începe cu întrebarea cu care începem și noi: Pentru ce s-a retras d. Brătianu?

În loc însă de-a răspunde în trei cuvinte la această întrebare în loc de-a spune lămurit țării într-un mod onest și leal adevărata cauză care l-a silit pe d. Brătianu a se retrage, d. C.A. Rosetti — bănuim că d-sa a scris — așterne un articol lung de patru coloane, plin de contradicțiuni, în care grămădește vorbe peste vorbe, fraze peste fraze, laudă pe d. Brătianu, laudă partidul liberal, atacă opoziția și arată ca cauză a retragerii d-lui I. Brătianu toate cauzele pentru cari un ministru se poate retrage de la putere și altele la cari nimeni nu s-a putut gândi vreodată.

Rugăm pe cititorii noștri să citească acel articol: vor vedea un om care caută să ascunză adevărul și înșiră verzi și uscate numai ca să întunece cestiunea ce pretinde a lumina.

Și mai întâi declară că nu știe nici el nimica!

Se poate aceasta?

D-nii Rosetti și Brătianu de aproape 40 ani lucrează împreună; au format, precum se zice, un singur suflet în două trupuri până într-atâta încât cel mai mare publicist al nostru răp. Cesar Boliac, i-a numit pe amândoi cu un singur nume, d. Rosetti-Brătianu.

Cum să nu știe d. Rosetti pentru ce s-a retras d. Brătianu?

Din două lucruri unul:

Ori dd. Rosetti și Brătianu stau în aceeași armonie în care au stat toată viața, și atunci „Românul“ nu spune adevărul când spune că nu știe;

Sau în adevăr nu știe și atunci se vede că s-a rupt vechea legătură dintre d-lor, s-au despărțit!

S-a auzit în adevăr în public de mai multe ori că d. Brătianu ar fi impacient de a scăpa de jugul greu pe care d. Rosetti i-l impune prin numeroșii partizani ce are în Cameră și care constituiesc partea stricată a partidului liberal.

Și nu o dată d. Brătianu însuși s-a plâns cu amărăciune, în adunările particulare ale partidului, de cât este silit să facă și să sufere contra conștiinței sale.

Și-a și manifestat voința sa de a scăpa de mulți cari-l sugrumă și-l dezonorează.

Să fie aceasta cauza pentru care s-a retras d. Brătianu și cauza pentru care ziarul „Românul“ nu știe de ce s-a retras?

Noi nu putem crede una ca aceasta până nu ni s-ar declara lucrul de cei interesați.

„Românul“ însă, departe de a declara așa ceva, ne spune cu totul altceva.

După ce declară că nu știe nimic apoi ne îndeamnă să cugetăm singuri și vom ghici.

Și, vrând să dea exemplul cum se cugetă, înnoadă o mulțime de fapte fără logică a căror consecințe sunt:

Ba că d. I. Brătianu este ostenit …

Ba că este dezgustat.

Ba că e amărât de imoralități, și afară din guvern va avea mai multă putere pentru a le învinge;

Ba că va fi fost o presiune din afară.

În ceea ce privește această din urmă cauză „Românul“, după ce o amintește, o respinge ca neadevărată.

Și adevărul este că străinii ar fi prea exigenți dacă n-ar fi mulțumiți de d. Brătianu!

Nu le-a dat oare tot ce-au cerut?

Nu a dat Rusiei Basarabia; Germaniei, răscumpărarea drumurilor de fier; Austriei Arab-Tabia; tuturor, împământenirea evreilor?

Nu, nu! Străinii nu pot să nu iubească pe d. Brătianu, căci niciodată nu vor găsi în această țară un guvern așa de slugarnic, așa de gata a le îndeplini toate dorințele!

Dar d. Brătianu este obosit, ne zice „Românul“, și are nevoie de repaos!

E lesne de înțeles că asemeni raționamente nu pot decât să rătăcească inteligența și să ascunză adevărul.

Această afirmare ne aduce aminte vorba unui episcop care întreba supărat pe egumenul unei monăstiri de ce nu s-a tras clopotele când a intrat în monăstire.

„Pentru douăsprezece cuvinte, Prea Sfinte, răspunde egumenul dregându-și glasul ca să le înșire: „mai întâi n-avem clopote …“

„Destul, întrerupe episcopul, nu mai spune pe celelalte“. Așa vom zice și noi „Românului“!

Dacă în adevăr d. Brătianu este obosit și are nevoie de repaus, la ce nevoie de atâtea raționamente trase de păr? Aceasta este destul pentru a esplica retragerea sa!

Dar se vede că nu e aceasta cauza retragerii, deoarece „Românul“ caută alte cauze.

Să fie oare d. Brătianu dezgustat?

Dezgustat de ce?

Ca d. Catargiu, chemat la guvern în momentul în care M. Sa se hotărăște să abdice, în care finanțele noastre erau înecate de o datorie flotantă, colosală, creată de partidul liberal, și de o anuitate de 20 milioane pentru care nu ezista nici o resursă, în care viitorul era amenințat prin falimentul lui Strousberg, ca d. Catargiu, care a venit a așeza dinastia și Constituțiunea, a regula afacerea Strousberg, a plăti datoriele și a regula finanțele, să fi fost dezgustat văzând ingratitudinea în toate părțile și să lase să-i cază din mână frânele guvernului, aceasta se înțelege.

Ca d. general Florescu, organizatorul și părintele armatei române, chemat la guvern ca să împace urele pe nedrept ațâțate, să se fi dezgustat văzându-se lipsit de concursul acelora de la cari avea mai mult drept de a-l cere, se înțelege iarăși.

Dar d. Brătianu, care, grație atitudinii patriotice a partidului conservator, a putut să străbată atâtea împrejurări grele fără pericol pentru țară, d. Brătianu să fie dezgustat!

Încă o dată, de ce?

Ni se spune încă că d-l Brătianu e amărât de imoralitate și crede că afară din guvern va avea mai multă putere pentru a o zdrobi.

Dar de a cui imoralitate s-a scârbit d. Brătianu?

De a opozițiunii?

Nu, fără îndoială; căci opozițiunea este așa de mică, grație influenței morale din alegeri, încât nu poate să-i facă nici un rău.

Dacă în adevăr d-l Brătianu este amărât de imoralitate, fără îndoială de imoralitatea alor săi este amărât, și dacă imoralitatea l-a silit să iasă din guvern, imoralitatea partidului liberal l-a scos din guvern!

Iaca singura din toate cauzele de retragere pre cari le înșiră „Românul“ care poate fi în adevăr o cauză a retragerii d-lui I.C. Brătianu. Este adevărat că imoralitatea e mare în acel partid și singura noastră mirare este că nu s-a scârbit mai de mult de imoralitatea partidului său.

De mult am spus că așa-numitul partid liberal nu este în cea mai mare parte decât o adunătură de toți oamenii cari 'și fac din politică o meserie și un mijloc de câștig; de mult am probat că mai toți oamenii imorali pun masca liberalismului, numai ca să-și ascunză micșorimea lor și să exploateze țara din nenorocire prea credulă.

Unul a fost vătaf de țigani în vremea lui, acum nu-l mai bagă nimeni în seamă; se face deci liberal și ajunge om important în țară.

Altul și-a mâncat în desfrânări averea lăsată de părinți, a doua zi este liberal și cheltuiește mai mult decât cheltuia pre când avea stare!

Iacă un tânăr care a trecut prin școale fără a învăța nimic; dorința lui de a ajunge este tot atât de mare pre cât mijloacele lui intelectuale sunt mici. Poți să fii sigur că îndată se va face liberal și va ajunge la cele mai înalte poziții.

Altul vine de peste graniță sărac și setos de a se îmbogăți, este venetic: se face iute liberal și în câțiva ani este om cu stare.

Așa se recrutează partidul liberal. Este vreunul în acel partid care, pre lângă integritatea caracterului, să aibe iubire de țară?

Iacă un spectacol în adevăr dezgustător și care poate umplea de amărăciune o inimă onestă!

Înțelegem ca d-l I.C. Brătianu să se fi retras din această cauză.

Înțelegem ca acest om să-și fi zis într-o zi: „Gloria militară, independența, regatul sunt vorbe și fum; realitatea, trista realitate este că am dat țara pradă la o haită de lupi!“

Și, dacă aceasta este cauza retragerii d-lui Brătianu, îl felicităm că s-a hotărât în fine să nu mai acopere cu autoritatea sa atâtea turpitudini ce se fac în numele liberalismului.

Iacă găsirăm, după revelațiunile „Românului“, una din cauzele retragerii d-lui Brătianu. Să cugetăm încă, și conduși de aceleași revelațiuni să vedem dacă mai este și alta.

❦