[17 februarie 1881]

„Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ emite oarecari apreciații mai mult ipotetice asupra sentinței Curții din Lipsca; al cării text autentic foaia germană n-o cunoaște, precum mărturisește singură.

E un act de rea credință din partea „Presei“ ca, cu ocazia unei notițe de bursă, să releve pentru publicul nostru faptul că în cestiuni de politică internă și externă acea foaie e inspirată de principele cancelar. Principele cancelar nu se ocupă cu partea bursei, a teatrelor și a știrilor zilei.

Reproducem și noi acea notiță, numai ca să se constate că acea foaie nu-și bazează raționamentele pe textul autentic al sentinței, care-i e necunoscut pân-acuma.

Afară de telegramele cunoscute asupra otărârei Curții Imperiale în afacerea Landau contra Societății Drumurilor de Fier române, nu avem alte nuvele cari să ne permită de-a judeca după justa sa valoare importanța eventuală a acestei otărâri cu totul surprinzătoare. Mai nainte de-a cunoaște această otărâre în detaliurile sale toate supozițiile și toate ipotezele ne par fără nici o valoare. Se pare însă necontestabil că posesorii obligațiunilor 6 la sută, cari au primit această hârtie în contra remiterei acțiunilor lor de drumuri de fier, n-au a se teme de nimic. Acest mod de-a vedea este împărtășit de toți acei cari cunosc bine afacerea. Otărârea nu poate avea decât o valoare ideala pentru reclamant, fiind cu totul lipsită de importanță practică. Acest mod de-a vedea, împărtășit de cel mai mare număr al celor de la bursă, pleacă dintr-un fapt incontestabil, că 98 la sută al capitalului acțiunilor se află în mânile guvernului român. Dacă chiar existența direcțiunii princiare actuale a drumurilor de fier, precum și aceea a comitetului de supraveghere, ar putea să fie pusă în îndoială, nimic nu ar opri ca aceleași persoane să fie realese ca directori și ca consilieri de supraveghere. Se poate ca direcțiunea, după trecerea unui an, să prezinte compturi exacte acționarilor, să facă bilanțul și să plătească fiecăreia din acțiuni care se află în circulațiune beneficiul care s-ar cuveni, în loc de-o rentă fixă; totuși va rămânea chestiunea de a se ști dacă aceasta va fi avantagios acționarilor, de vreme ce punctul de gravitate al administrației se află în partea celor 98 la sută din capitalul acțiunilor, cari se află tocmai în mânile guvernului român.

Pe baza ipotezei celei mai favorabile oarecum, admisă de „Norddeutsche Allg. Zeitung“ și de „Românul“, sunt scrise și rândurile de mai jos, datorite unui amic al foii noastre. După cât se vede procesul acesta 'l datorim ingenioasei tranzacțiuni Landau-Costinescu, o tranzacțiune dilemă care, oricum ar fi ieșit, tot Landau trebuia să câștige.

Șirurile de mai jos se pun deci în ipoteza „Românului“, și din punctul ei de vedere dovedesc că și în acest caz tot pagubă iese.

❦