[18-19 mai 1881]

Când reprodusesem din „Journal d'Orient“ șirurile privitoare la d. D. Brătianu, ziceam că poate să fi cuprinzând o lămurire mai mult asupra adevăratelor cauze de retragere a cabinetului Ioan Brătianu. Acest poate se schimbă în probabilitate, ba în certitudine chiar, în urma întâmplărilor dintre culise a celor din urmă zile.

Acele șiruri acuzau pe d. D. Brătianu de-a înclina spre Rusia, în deosebire de d. Ioan Brătianu, care ar fi înclinând spre Austria. Nu credeam a da acestor aserțiuni o altă valoare decât aceea a unei opinii izolate și declinam orice răspundere pentru cele susținute, când iată că, din senin, „L'Independance roumaine“ ne caută ceartă, simțindu-se turburată de reproducțiunea noastră. Această turburare pe de o parte, evenimentele din conventiculele roșii pe de alta, confirmă cele zise de corespondentul foii „Journal d'Orient“, confirmă știrea că „cestiunea Dunării e cauza retragerii cabinetului Ioan Brătianu“, că există un antagonism între cei doi frați în privirea acestei cestiuni și, fiindcă soluțiunea ei, din punct de vedere general, nu poate fi decât favorabilă sau vederilor Austriei sau vederilor Rusiei, se confirmă indirect că în această privință cel puțin d. D. Brătianu înclină, timporar și pentru motive de oportunitate poate, spre Rusia, d. I. Brătianu spre Austria.

Instinctul nostru ne condusese bine, simțisem că în acea corespondență, cu toate că termenii erau greoi și acuzările prea directe, pulsa un adevăr. Afară de asta ne deprinsesem a nu prea avea încredere în serbări publice, în manifestațiuni patriotice, în zgomot de muzici, în fanfare și în făclii … Știam de ex. că o serbare analogă, intrarea triumfală a trupelor, s-a făcut în București exact în ziua în care d. Nicu Catargiu iscălea în numele guvernului român cedarea Basarabiei. Serbările de încoronare, zgomotoase și splendide, ascundeau poate cu focul lor bengal sâmburul unui eveniment tăinuit cu discrețiune, însă mult mai însemnat, concesiile ce d-nii Brătianu-Boerescu făcuseră vederilor Austriei în cestiunea Dunării. Independența costase Basarabia, modificarea art. 7, răscumpărarea căilor ferate; regalitatea costase poate Dunărea. Orice succes poreclit politic se plătește peșin, titlurile de nobleță ale țării se cumpără ca boieriile sub Vogoridi.

Nu știm în adevăr și nici nu voim să știm în ce consistă acele concesii pe cari cabinetul Brătianu-Boerescu le-ar fi făcut. Asemenea legăminte nu se pot încheia decât cu consultarea și aprobarea Parlamentului și acesta nici a fost consultat, nici a aprobat ceva. Asupra ziselor în treacăt a unora sau a altora, asupra destăinuirilor făcute pe jumătate și cu rezervațiuni mentale nu ne simțim datori de-a ne rosti și nici nu e bine ca un partid în opoziție care nu e în posesiunea tuturor elementelor pentru cunoașterea unei cestiuni de politică esterioară să se rostească a priori oarecum pentru cutare sau cutare soluțiune. Dacă în cestiuni de organizare internă a se rosti e o datorie, de vreme ce toate elementele de cunoștință și de critică sunt vădite și clare, la cestiuni esterioare țesătura de cauze și de efecte e, prin natura lucrului, sustrasă publicității. Numai încheieri definitive nu se pot face fără aprobarea Parlamentului și e de datoria noastră de-a aștepta ca acele încheieri să se prezinte Adunărilor spre a ne rosti pentru sau contra lor.

❦