[17 mai 1881]

Pare-ni-se c-am fost proroci când, la auzirea listei de nume proprii ce compun cabinetul actual, am luat îndrăzneala de-a ne îndoi asupra vitalității lui.

Abia câteva săptămâni trecură, abia se sfârși feeria serbărilor de încoronare și iată că deja se vorbește despre remanieri ministeriale, încât se vede că încrederea specială a d-lui C.A. Rosetti nu e în stare să prefacă ea singură pe d. D. Brătianu și pe-o seamă din colegii săi în oameni de stat.

Tigresa e în ajunul de-a nu-și mai apăra puii, puterile mari ale Europei sunt în pericolul de-a trebui să renunțe la măgulitorul concurs ce li se promitea cu atâta bunăvoință de către d. prim ministru.

D-sa își luase măreața sarcină de-a face pe români oameni cinstiți. „Nu se mai află oameni cinstiți în țara aceasta“ și era vorba de a-i deprinde, prin Academia de la Văcărești, la apucături mai onorabile decum au. Aceste lucruri, spuse c-o uimitoare francheță de pe tribuna Parlamentului și în auzul lumii, au făcut un efect admirabil atât asupra țării cât și asupra străinătății și desigur unul foarte înveselitor tocmai asupra categoriei de patrioți a căror activitate lucrativă ar avea nevoie de răcoritoarele influențe ale zidurilor Academiei mai sus amintite.

Față cu marile probleme ale vieții publice din România, față cu seria constantă de neajunsuri adânci, precum scăderea populației române, încetarea meseriilor și suplantarea lor prin industria străină, superficialitatea învățământului, lipsa de cultură a clerului, venalitatea unei administrații compuse din tot ce e mai ignorant și mai lacom în țară, față cu toate acestea capul unui guvern nu găsește decât o frază în care nici nu e cuprinsă cauza, ci rezultatul sumar al unei stări de lucruri în ceea ce privește pe oamenii ce-l înconjură chiar pe d-sa și cari și-au făcut o meserie zilnică, politică din propagarea și cultivarea relelor pe care primul ministru pretinde a voi să le combată.

Aceasta e atât de adevărat încât tot atunci pe când primul ministru ne vorbește de moralizare d. C.A. Rosetti voiește să-și mai creeze două mijloace și mai puternice de corupție politică: electivitatea magistraților și sufrajul universal. Nu e destul că prin sistemul numirii pe baza titlurilor mai nu putem înjgheba o magistratură integră și inteligentă, nu e destul că advocații partidului roșu au făcut deja din numirile în funcțiuni judecătorești un mijloc de a-și câștiga procesele, acuma e vorba ca întreaga justiție fără escepție să fie la discreția comitetelor electorale din provincie, ca acestea să împartă indirect și justiția, precum împart deputății, burse la Paris și funcții administrative, totul în vederea alegerilor în Cameră, în vederea stăpânirii asupra bugetului general al țării și a bugetelor județene și comunale.

Nu e îndeajuns că, cu garanțiile actualei legi electorale, țara abia poate scoate o mână de deputați independenți; trebuie ca masele cari nu știu citi și scrie, cari n-au nici mijlocul cel mai elementar de-a cunoaște viața publică, să aibă voturi egale cu acei ce s-au ridicat prin muncă și cunoștinți; trebuie ca toate colegiile să se confunde în inerția colegiului IV și să asculte curat de ordinul subprefecților și al comisarilor de poliție respectivi.

Iată mijloacele pe cari d. C.A. Rosetti le propune ca corolar al moralizării țării preconizată de ministrul-prezident. Mai rămâne numai ca d-sa, precum a făcut în noaptea de la 11 fevruarie din Cernătescu profesor de universitate, să facă din Chirițopol membru al Academiei, din Simeon Mihălescu prezident la Casație și din Simulescu mitropolit, tot prin sufraj universal, precum propune ca subprefecții să fie revizori școlari. Din lemnul acelorași patru clase primare să se cioplească toți demnitarii statului român și atunci vor… exista oameni onești în România.

Cestiunea e dacă, față cu pericolul unei demagogii cu totul americane ca cea care amenință dezvoltarea normală a țării, alegătorii și Coroana pot sta în nepăsare; cestiune mai e dacă, cu eticheta numai a monarhiei, vom îngădui ca secta politică ce ne guvernă să ne ducă la o organizare sau dezorganizare republicană și să ne lipsească de toate garanțiile de stabilitate și de propășire gradată pe cari le dă monarhia constituțională. Cu toată plasa cea fină de funcții și păsuieli aruncată asupra întregei țări și a alegătorilor ca tot atâtea mijloace de precupețire de voturi, noi tot credem că, opunându-se sistemului actual toți aceia cari nu-l voiesc, ar izbuti să-l înlocuiască printr-un Parlament onest și un guvern onest. Dar pentru aceasta cată să se lase divergențele prea amănunțite de opinii și opoziția ar trebui să stabilească în comun atât ceea ce trebuie să apere din cele existente în contra încercărilor de inovațiune republicană cât și punctele unei reorganizări în adevăr naționale, care să aibă în vedere mai cu seamă interesele populațiunilor autohtone ale țării.

❦