[19 aprilie 1881]

„Cugetați, ne zice ziarul «Românul», și veți afla adevărata cauză a retragerii d-lui I. Brătianu“.

Și, în numărul de vineri, urmând acest consiliu și conducându-ne de destăinuirile acestui ziar, am găsit că una din cauzele pentru cari d. Brătianu s-a retras este imoralitatea partidului liberal; căuta în zadar în acest partid oameni politici și nu găsea decât oameni de afaceri.

Și această concluziune la care am ajuns noi este confirmată de d. Brătianu însuși!

Chiar ieri „Binele public“ reproducea cel din urmă discurs ce ar fi pronunțat d. Brătianu în sala Herdan. După rezumatul dat de acest ziar, d. Brătianu ar fi zis:

„Am transijat cu conștiința mea pentru că aveam în vedere un scop mare, independința țării!“

Rău a făcut d. Brătianu de a transijat cu conștiința sa; rău a crezut că numai cu oamenii corupți se poate face Independința. Dacă ar fi avut mai multă încredere în țara sa, dacă n-ar fi fost orbit de spiritul de partid ar fi văzut lesne că Independența se poate face mai temeinică cu oameni onești și cu adevărați oameni politici. Și, dacă d-sa nu putea să o facă decât cu ajutorul imoralității, trebuia să aibă patriotismul de-a lăsa altora această glorie!

Dar, oricum ar fi, rămâne dovedit că, astăzi cel puțin, nu mai există nici un pretext pentru ca țara să mai sufere dominațiunea acestui partid care, prin imoralitatea sa, a gonit din minister chiar pe capul său, pe îndelung răbdătorul d. Brătianu! Iacă ce mărturisește d. Brătianu în cuvântarea sa cea din urmă și oarecum în testamentul ministerului din 1876!

Dar din această cuvântare mai răsare încă o idee:

Lupta contra privilegiilor s-a terminat, zice d. I. Brătianu; trebuie acum să organizăm țara și, pentru aceasta, trebuie să facem apel la oamenii cei mai onești și mai capabili din toate partidele.

Și aci vom răspunde d-lui Brătianu că a recunoscut prea târziu un adevăr care este demult știut de toți.

Lupta contra privilegiurilor în adevăr s-a terminat de mult în această țară: ea s-a terminat din ziua în care Divanurile ad-hoc al Moldovii și al Țării Românești, compuse în mare majoritate de privilegiați, au proclamat egalitatea politică; din ziua în care privilegiații din Moldova mai întâi, Catargiu, Cuza, Mavrogheni, Manolachi Costachi s-au lepădat de privilegii pentru binele țării!

Și, dacă de atunci se mai vorbește de privilegii, aceasta n-a fost și nu este decât o armă de partid, puțin leală; un mijloc de a înșela buna credință a mulțimii, mijloc care cu cât e mai absurd cu atât are mai multă trecere.

De atunci însă singurul privilegiu care a rămas în picioare este acela al capacității și integrității.

Și contra acestui privilegiu, să fie bine știut îndreptează partidul liberal toate atacurile sale.

Este o adevărată mângâiere pentru noi, cari, cu multe sacrificii, susținem această luptă contra calomniei și invidiei unora, contra orbirii altora, contra indiferenței celor mai mulți, să vedem că, în sfârșit, d. Brătianu însuși deschide ochii și vede că lupta în capul celor mișei și incapabili, în contra celor onești, cari singuri sunt capabili să dea o o organizare serioasă țării.

Iacă fără îndoială cea de-a doua cauză și, desigur, cea mai însemnată a retragerii d-lui Brătianu.

Onorat cu încrederea țării, onorat de încrederea M.S. Regelui, atotputernic, este cu neputință ca acest om să nu se fi întrebat într-o zi la ce capăt va ajunge pe drumul pe care a apucat, este cu neputință să nu fi aruncat cu dezgust imnurile ce-i cântau oamenii de afaceri din Strada Doamnei, și să nu se fi întrebat ce face el pentru consolidarea societății românești, o biată insulă roasă de valurile străinismului.

Și atunci, dacă în adevăr este în sufletul lui o scânteie de iubire pentru această țară, a trebuit de o parte să vază cum elementul românesc sărăcește și dispare!

Și de altă parte a trebuit să zărească abisul de imoralitate în care partidul liberal precipita societatea noastră; cum caracterele se corup pe zi ce merge, cum vorba sforăitoare și fraza goală ia locul ideilor salvatoare de care este însetată țara, cum oamenii politici se recrutează din ce în ce mai mult din cafenele, iar nu din cabinete de studie, și să se convingă în sfârșit că aceste nenorociri sunt consecințe fatale ale ideilor cosmopolite și ale partidului liberal.

Și atunci, cătând o îndreptare la atâtea rele și uitându-se împrejurul său, a văzut alături pe oamenii corupți contra cărora ar fi trebuit să lupte, și în față pe bărbații onești cu cari ar putea lupta!

De bună seamă, fiind învestit atâta timp cu o putere fără control, a trebuit să simță o răspundere fără margini și, cunoscând din ce în ce mai bine și oamenii și lucrurile, să se convingă că în adevăr liberalismul partidului său nu este decât demagogia cosmopolită a Franței, care omoară societatea pe care o infectează.

Pentru că din punctul de vedere politic aceste idei au de efect de-a face să triumfe în general cel incapabil contra celui capabil, cel corupt contra celui onest, cel ce caută a-și face trebile contra celui ce vrea binele țării, precum deunăzi d. Epurescu contra d-lui Lahovari.

Ei, din punctul de vedere economic, aceste idei, de cele mai multe ori, ridică pe cel înșelător deasupra celui onest, pe cel fără suflet și fără rușine deasupra celui blând și cu frica lui Dumnezeu; și întotdeauna pe străin contra românului.

D. Ion Brătianu a pronunțat mai deunăzi în Cameră un lung și frumos discurs în care arăta ce-a făcut el pentru țară și, în punctul culminant al acestui discurs, zicea cu mândrie: „Am găsit un popor de sclavi ai boierilor privilegiați și am făcut dintr-însul un popor de oameni liberi și de eroi!“

Adevărul este că a scos pe țărani de supt ocrotirea, de supt autoritatea părintească a proprietarilor de moșii și i-a predat fără apărare în prada celor mai abili dintre dânșii, în Țara Românească, și în prada evreilor, în Moldova.

Și a scos pe meseriași și pe comercianți de supt protecțiunea celor avuți și i-a predat fără apărare concurenții fără frâu și fără cruțare ce li se face de străini!

Pentru că nu a lăsat unora și altora timpul de-a deveni oameni liberi prin învățătură și prin muncă!

Iacă răspunsul ce a trebuit să-și dea d. Brătianu când s-a întrebat ce-a făcut pentru această țară, nu în mediul corupt și zgomotos al majorității sale, ci în tăcerea senină a conștiinței sale și față în față cu Dumnezeu!

Și atunci a simțit că organizarea care s-a dat țării este greșită.

Și, în lungile convorbiri pe care a trebuit să le aibă cu d. Carp, pe care de trei ori l-a chemat la minister, după cum a declarat-o de curând în Cameră, s-a convins că, dacă mai este o scăpare pentru această țară și pentru viitorul neamului românesc, această scăpare este în organizarea țării după ideile partidului conservator.

Și numai așa a putut să strige: lupta contra privilegiaților s-a terminat! Țara are nevoie de organizare! Trebuie să chemăm oameni din toate partidele pentru că în partidul liberal sunt oameni corupți!

Este cu neputință să spuie cineva mai lămurit că ideile partidului său sunt pierzătoare și că numai partidul conservator are idei sănătoase și oameni capabili de-a da țării organizarea de care are trebuință!

Acestea fiind cauzele retragerii d-lui I. Brătianu, înțelegem bine încurcătura ziarului „Românul“, care simte trebuința să învăluie cu laude neauzite majoritatea izbită de moarte de d. Brătianu, cum să acopere cu flori un cadavru.

Înțelegem bine amețeala în care se găsesc susțiitorii corupțiunii și ai imoralității cari declarau în ajunul Paștelor că pricep retragerea d-lui Brătianu, dar n-o aprobă și a doua zi de Paște celebrează această retragere ca un act mare și patriotic.

Dar, în fața declarațiunilor d-lui I. Brătianu, nimeni nu mai înțelege, nici își poate esplica ce caută în capul guvernului d. D. Brătianu.

Cum? D. I. Brătianu declară că partidul său este corupt, că cu ideile lui nu mai poate merge înainte, că țara are nevoie de o organizare conservatoare și întărește aceste declarațiuni cu retragerea din minister, și acestei majorități, astfel înfierate de două ori ca incapabilă și imorală, acestei majorități i se dă dreptul de a impune guvernul și de a merge mai departe!

Și se găsește un om destul de lipsit de demnitate ca să primească puterea din mâni așa de întinate! Ce?

Va fi permis ca o majoritate de exploatatori să numească guvernul și ca guvernul să aducă o majoritate de exploatatori?

Va fi permis unei majorități să domine țara prin corupțiune și prin corupțiune să se perpetueze la putere?

Și nu este nimeni în drept să puie capăt unui cerc vițios care sugrumă o țară întreagă?

Este timpul, cel puțin acuma în urma retragerii astfel motivate a d-lui I. Brătianu, ca M.S. Regele să-și aducă aminte de prerogativele sale constituționale și să uzeze de dânsele în interesul moralității publice, în interesul conservării statului și al tronului M. Sale!

❦