[19 aprilie 1881]
Sub acest titlu „Allgemeine Zeitung“ aduce un articol lung asupra unei cestiuni din cele mai arzătoare pentru toate statele: cestiunea socială. Reproducem aci numai următoarele pasaje:
Ar fi o mare nedreptate dacă cineva ar trece ușor peste expectorațiunile parlamentare — căci discursuri nu sunt — ale cancelarului. Ceea ce vine dintr-un loc așa de înalt este, orice formă ar avea, ba chiar fără formă, de foarte mare importanță. Nimeni nu-și va închipui că păreri ca ale cancelarului sunt supuse schimbării sistemelor parlamentare sau guvernamentale; astăzi liberale, mâne conservatoare, astăzi oportuniste, mâne radicale. Sunt lucruri în lume ce stau mai presus de orice sistem de guvernare, de orice partide politice și cari, odată împinse cu temei în fața lumii nu mai pot fi înlăturate, lucruri la cari nu mai poate fi vorba de materie însăși, ci numai despre mod. Dacă citim cu atenție mai ales discursul ținut de prințul Bismarck la 2 aprilie în Dieta germană cată să exprimăm dorința că ar fi bine dacă cancelarul ar fi cu 20 ani mai tânăr sau dacă deja la 1861 s-ar fi apropiat mai mult de cestiune. Căci acest ingeniu minunat de mobil se înșală când zice că „noi vorbim de cestiunea socială de 50 ani“. Cauza e mult mai veche; ea a dat de lucru tuturor popoarelor de cultură și aceste popoare au pierit înainte de-a dezlega problema. Despre ea „s-a vorbit“ în tot evul mediu și din secolul trecut încoaci „se strigă“ chiar. Dacă cancelarul se înșală asupra trecutului cestiunii, el însă aruncă o privire justă în viitor când zice: „Fiii sau nepoții noștri nu vor scoate la cale acest lucru“. Aceasta va să zică a concepe lucrul în mod grandios, drept un proces de evoluțiune, treptat, progresiv și metodic al raporturilor sociale. Ceea ce s-a născut într-un secol întreg nu se poate întoarce într-un minut, ca o mănușă. Trebuie însă să se facă odată un început, să se oprească odată mașina furioasă, înainte de a-i da o altă direcțiune …
❦