[1 mai 1881]

Cititorii își vor fi aducând aminte că n-am făcut un prognostic tocmai strălucit calităților intelectuale ale actualului prezident de Consiliu. Deși cam demult d. Dim. Brătianu nu se mai arătase în avanscena vieții publice, preferând a-și ascunde în semiumbra misiunilor diplomatice și extraordinare pretinsele sale calități de om de stat, țineam minte din trecutul d-sale de ministru de resort că tocmai lux ecclesiae nu este, că nici iarba de pușcă n-o inventase; nici suferise durerile de naștere ale vreunui mare adevăr, dureri ce nu sunt a se confunda nici cu migrena, nici cu guturaiul.

Și 'ntr-adevăr discursul program al d-lui prezident de Consiliu a venit să confirme numaidecât părerea noastră. Câteva pasaje din acesta vor arăta cititorului inteligent aluatul din care e frământat omul nostru de stat.

D-lor deputați, permiteți-mi mai întâi a vă oferi toate mulțumirile mele pentru măgulitoarea amiciție cu care m-ați onorat și ați bucurat inima mea.

Maiestatea Sa Regele, ținând seamă de dorința exprimată de mulți din dv., a binevoit a mă însărcina cu formarea noului minister, care are onoarea a se prezenta astăzi înaintea d-voastră.

După această introducere, d-sa urmează cu citirea mesajului regal de numire a ministerului, cu n-rul de registru cu tot.

Întrebarea e când, unde, cum d. Brătianu a fost onorat c-o măgulitoare amiciție din partea deputaților și când mulți dintre aceștia și-au esprimat dorința de care M. Sa Regele a ținut seamă. D. prezident de Consiliu știe desigur că ceea ce se petrece îndărătul culiselor ca tripotaj, ceea ce pune la cale d. C.A. Rosetti în complicitate cu onor. Carada nu suferă deloc lumina unei serioase și demne publicități. Numai o amiciție public mărturisită prin susținerea ministeriului, numai o dorință oficial esprimată a majorității de a-l avea prezident de Consiliu, numai o cerere oficială a Adunării în favorul d-sale pe lângă M. S. Regele puteau fi obiectul unei mulțumiri publice, obiectul celor dendâi vorbe ale celui dendâi ministru în întâiul cabinet al noului regat. A aduce într-un discurs program mulțumiri pentru ceea ce s-a petrecut la Herdan ori în alt birt, unde nu se adună liberalii în calitate de oameni publici, ci într-aceea de consumatori de băuturi, e, după a noastră părere, o necuviință.

Dar iată cum urmează d. prim ministru:

Acum, d-lor deputați, negreșit că voiți să vă dau citire programului nostru ministerial. Mai mult decât oricine, eu doream să facem un program, eu mai cu seamă, care nu știu vorbi, doream să vă arăt că mă pricep puțin la scris.

În adevăr, nu sunt vorbitor, dar răul nu este așa de mare, fiindcă sunt destui vorbitori, oratori, sirene, pe băncile Adunării și poate chiar pe banca ministerială. Dar, cu toată mâncărimea ce aveam de a așterne un program, m-am stăpânit și nu l-am făcut, și iată pentru ce: în viața mea am avut fericirea ca niciodată nimeni să nu-mi zică că nu crede ceea ce i-am spus; și-mi era teamă ca de astă dată să nu pat acest neajuns, cu atât mai grav că el ar fi venit din partea întregei națiuni prin reprezentanții săi.

În adevăr, programele s-au cam deocheat. Pentru aceste motive am crezut că e mai bine să schimbăm sistema și, în loc să vă promit acum câte în lună și câte în stele într-o frumoasă programă, mai bine, să am să vă dau seamă peste câteva luni de ceea ce voi fi făcut… Dar ca să facem această îndreptare trebuie ca fiecare să fie la locul său: hoțul în pușcărie, acei cari speculă binele public în interesul lor în carantină, iar omul onest la lucru. Mai mulți cu cari am avut ocaziunea să vorbesc la venirea mea la minister mi-au zis că nu vom avea cu cine face aceste îndreptări, căci în țara aceasta nu sunt oameni onești.

Eu, d-lor, nu împing scepticismul meu pân-acolo și cred că mulți sunt oameni onești în țară. Dar chiar dacă aș admite că, în adevăr, n-avem oameni onești, îi vom face. Românul are facultatea de-a se schimba cu o mare înlesnire și în bine și în rău.

Sunt dar încredințat că cu o justiție imparțială și cu o voință energică mulți din aceia cari până acum treceau că sunt rău nărăviți se vor îndrepta; și cu chipul acesta vor deveni utili țării, și ei înșiși se vor simți fericiți de-a avea conștiința împăcată, liniștită.

D. prim ministru, voind să arate că se pricepe nițel la scris, simțea mâncărimea de-a așterne un program și de-a promite în el câte-n lună și-n stele; dar programele s-au cam deocheat.

Iată stil de prezident de Consiliu și de discurs program, care desigur va avea onoarea a fi reprodus de presa europeană!

Dar caracteristic e pasajul în care d-sa declară că oamenii cari l-au onorat c-o măgulitoare amiciție și i-au bucurat inima i-au zis totodată că nu poate conta pe ei pentru a îndrepta lucrurile, căci în țara aceasta nu sunt oameni onești. D-sa nu-i atât de sceptic. Dacă nu există oameni, d-sa îi va face cu frica de procuror. De frica procurorului, bețele d-lui Fleva date școalelor se vor preface în lemne groase de cer și d. Fleva însuși se va simți fericit de-a avea conștiința împăcată, liniștită. De dragul împăcării și a liniștei conștiinței (plus frica de procuror) cucernicul Simeon va administra țara corect și părintește.

După adâncimea cu care tratează cestiunile interne cată să ne așteptăm la o tot atât de luminoasă espunere a atitudinii cabinetului în afară.

De altmintrelea, atât în afară cât și în întru, vom căuta a fi pe cât se va putea mai concilianți și a da vecinilor binevoitorul nostru concurs în tot ce n-ar atinge propriele noastre interese. Dar dacă cineva s-ar încerca a întrebuința silnicia, a atinge un singur păr al României, oh! atunci, puteți fi siguri, voi apăra-o cu pasiune, cu furia tigresei cari 'și apără puii, căci și eu, în curs de o jumătate secol, am purtat pe sânul meu, am încălzit cu a mea suflare pe mândra și draga noastră Românie.

D. Dim. Brătianu promite vecinilor (împărăției Habsburgilor și celei a Romanovilor) binevoitorul său concurs. Fără îndoială marile puteri vor fi încântate că d. Brătianu catadicsește a avea atâta bunăvoință cu ele.

Altceva este dacă s-ar atinge un păr al României!

Pân' acum știam că România e o noțiune geografico-politică; c-ar fi păroasă nu știam încă. Ba mai mult încă, ea este puiul d-lui Brătianu, căci el i-a fost doică cinzeci de ani și o va apăra, nu ca un tigru, ci ca o tigresă.

Stil de prim ministru și de discurs program!

Când cineva și cunoaște cusurul de-a nu putea vorbi într-un mod demn și potrivit cu împrejurările și când are nenorocirea de-a fi numit ministru prezident se mărginește la acel stil sobru și sans accent pe care-l obicinuiesc oamenii de stat ce nu au darul vorbirii și care se numește stil oficial. Acest stil e sărac în adevăr și abstract, dar are avantajul de-a nu fi ridicol. Nu știm dacă d. Brătianu își închipuiește ce efect va face mâncărimea d-sale, perii României și furia de tigresă, spuse de la înălțimea la care se află și reproduse în ziarele europene!

Tot bătrânii înainte, bătrânii din veacul al șaptesprezecelea! Ce lipsite de demnitate internă și formală, ce comune sunt aceste espectorațiuni când gândim că e primul discurs program al primului cabinet al regatului!

Pentru a ști ce însemnează a vorbi demn și totuși întrebuințând figuri, i-am recomanda d-lui Dim. Brătianu citirea prefeței ce-o face Miron Costin Cronicei sale. Și din el vorbește durerea de țară și iubirea neamului, dar amândouă sunt adevărate și de aceea el află forma adevărată, demnă, lipsită de afectație! Cine afectează în espresia sentimentelor sale dovedește că mai nu le are, mai nu e în stare a le avea!

❦