[1 martie 1881]

Ieri d. Brătianu a dat citire în Cameră proiectului de lege pentru conversiunea împrumutului domenial, acoperirea cheltuielilor de construcțiune ale liniei Ploiești Predeal și pentru consolidarea datoriei flotante, prin emisiune de 152 milioane în rentă 5%.

D. Brătianu a cerut ca Adunarea să treacă în secțiuni unite pentru a începe studiarea proiectului, ceea ce s-a și făcut.

Împrumuturile cari, după d-sa, oferă un interes special și pot fi obiectul unei conversiuni sunt următoarele:

1) Stern de 10.331.446 lei, c-o anuitate de 2.070.274, și expirând în fevruarie 1888.

2) Oppenheim de 19.024.360 lei, c-o anuitate de 3.063.360, expirând în noiemvrie 1889.

3) Imp. domenial de 56.022.000, c-o anuitate de 8.000.000, expirând în iulie 1891.

4) Iași-Ungheni de 1.998.749,00

5) Ploiești-Predeal de 34.350.351,10 — c-o anuitate de 4.579.965,30 în bonuri de tezaur 7% fără amortizare

6) Deficitul constatat la finele lui 1876 de 31.077.726,16

Dintre condeiele acestea însă proiectul de conversiune al d-lui Brătianu lasă la o parte împrumuturile Stern, Oppenheim și Iași-Ungheni, pentru că ele expiră repede, și anume în opt ani și jumătate.

Dăm aci proiectul de lege în întregul lui. Din el și din observațiunile ce urmează mai la vale se va vedea natura operației financiare, propuse de guvern.

Art. 1. Pentru conversiunea obligațiunilor domeniale existente, însumă de lei 56.022.000; pentru acoperirea cheltuielilor de construcțiune ale căii ferate Ploiești-Predeal, în sumă de 34.350.351 lei și 10 bani; pentru stingerea deficitelor constatate la închiderea exercițiului 1876, în sumă de 31.077.726 lei 16 bani; în total 121.450.077 lei 26 bani guvernul este autorizat a face o emisiune de 152.000.000 lei nominali în rentă 5% emisă pe cursul de 80 efectiv și amortizabilă în cel mult 100 semestre consecutive prin anuități semestriale de cel puțin 4.055.000 lei fiecare. Plata cuponului și amortizării se va face în țară la Casele statului, la Paris în franci, și la Berlin în mărci. Primul cupon și amortizarea primului semestru se va plăti la 19 septembre (1 octomvrie) 1881.

Art. 2. Emisiunea se va acoperi prin subscriere publică. Epoca și durata subscrierii se vor fixa prin publicațiuni făcute o dată cu promulgarea acestei legi.

Art. 3. Se vor primi la subscriere:

a. Obligațiuni domeniale pe valoarea lor nominală.

b. Bonuri de tezaur.

c. Numerar aur sau argint.

Art. 4. Subscriitorii cu obligațiuni domeniale vor beneficia îndată la subscriere de 4%, valoarea cuponului de iulie al obligațiunilor lor, osebit de-o prima de 2% în numerar asupra valoarei nominale a titlurilor ce prezintă.

Art. 5. Subscriitorii cu bonuri de tezaur vor beneficia de-o primă de la 2% până la 3% asupra capitalului înscris în fiecare bon, însă:

1. Prima va fi de 2% pentru cei ce prezintă bonuri în valoare mai mică de ½ milion.

2. De 2,5% pentru sumele cuprinse între o jumătate de milion și cinci milioane.

3. De 3% pentru sumele ce vor trece de cinci milioane.

Pentru bonurile prezintate la subscriere înainte de scadența lor se va reține o dobândă de 6 pe an, calculată de la ziua subscrierii până la ziua scadenței.

Pentru bonurile prezintate la subscriere după scadență nu se va bonifica nici o dobândă de la data scadenței până la aceea a prezintării la subscriere.

Art. 6. Subscriitorii în numerar vor vărsa imediat 20% din capitalul ce voiesc să subscrie. Îndată după închiderea subscrierii se va procede la repartiția sumelor subscrise în numerar și subscriitorii vor fi înștiințați prin publicațiuni de rezultatul repartiției și de epocele ce se fixează pentru vărsarea sumelor complimentare. Aceste epoce vor fi determinate astfel ca ultimul vărsământ să fie efectuat până la 19 septembre (1 octombre) 1881.

Art. 7. Titlurile subscriitorilor de numerar cari nu vor urma cu vărsămintele conform termenilor fixate se vor vinde direct de către stat, în riscul și pericolul lor.

Art. 8. Detentorii de obligațiuni domeniale cari nu-și vor fi prezintat titlurile la conversiune în timpul cât subscrierea este deschisă vor găsi depus la Casa de Depuneri, la dispozițiunea lor, cu începere de la 1 iulie viitor, numerariul reprezentând valoarea nominală a obligațiunilor lor; cuponul de iulie li se va achita tot atunci; nu vor avea însă drept de primă.

Art. 9. Cupoanele noilor titluri amortizabile 5% scăzute și neprezintate la plată se prescriu peste 5 ani de la scădența lor.

Art. 10. Îndată ce legea de față își va fi primit aplicarea, legea din 1871 pentru contractarea împrumutului domenial, legea împrumutului pentru acoperirea cheltuielilor de construcțiune ale liniei Ploiești-Predeal, precum și legea din 12 iuniu 1880 pentru emiterea bonurilor de tezaur sunt și rămân desființate.

Art. 11. Comitetul și Casa domenială se desființează o dată cu terminarea operațiunii de conversiune aci prescrisă; resursele acestei Case se vor trece în veniturile ordinare ale statului.

Art. 12. Un reglement de aplicație se va decreta deodată cu promulgarea acestei legi.

În secții unite, după ce s-a dat citire proiectului de lege, au luat cuvântul d-nii A. Lahovary și Carp, cari, deși aprobând în principiu unificarea datoriei publice pe baza rentei 5%, au făcut totuși, față cu proiectul prezentat, următoarele observațiuni.

Au contestat exactitatea țifrei de 34.350.351 lei ce se pretinde a se fi afectat pentru linia Ploiești-Predeal; apoi au contestat cele 31.077.726 lei despre cari și astăzi guvernul și organele lui mai cutează a susținea că ar fi rezultat ca deficit la sfârșitul anului 1876.

Pentru a cincea sau a șasa oară s-au dovedit că din suma construcțiunii liniei Ploiești-Predeal trebuiesc scăzute 3 milioane, cari au fost plătite de la început chiar.

În privința deficitului de 31 milioane care se pretinde că ar fi rezultat la finele anului 1876 cată a se releva următoarele:

8 milioane din acest pretins deficit n-au existat niciodată ca deficit. Această arătare au devenit un adevăr irefragabil în urma sentenței Curții cu Compturi și este astăzi o adevărată plastografare de scripte publice când se pretinde că acest deficit există. Dacă însă ar fi existând în realitate, el nu s-a putut naște decât din cheltuielele făcute peste bugete, de partidul astăzi la putere.

Deci, scăzându-se 8 milioane din cele 31 milioane deficitul din 1876 se reduce la 23 milioane.

Dar nici acest din urmă deficit n-ar trebui să existe pentru că — prin legea votată în anul 1876 prin care s-a autorizat împrumutul a 16 milioane — s-a hotărât ca aceste 16 milioane să se plătească din rămășițele anilor trecuți. După situațiunile date însă de d. Sturza însuși, creatorul legendei deficitului din 1876, aceste rămășițe încasate au trecut peste cifra de 16 milioane. Așadar aproape tot deficitul, dacă există, incumbă administrației roșie.

După aceste observații preliminare numiții d-ni oratori au discutat legea în sine, deși într-un mod sumar, căci repeziciunea cu care-a fost distribuită n-a permis nimănui decât o repede citire. Principalele obiecțiuni arătate de d-nul Lahovari și de d-nu Carp sunt:

1) Domenialele, după legea prin care s-a contractat împrumutul, nu puteau fi stinse decât într-un termen de douăzeci de ani prin trageri la sorți anuale. Oare conversiunea lor silită este o operație legală și nu constituie un fel de faliment parțial?

2) Oare plata în argint a cuponului nu are marele inconvenient de-a zdruncina din capul locului creditul acestor noi titluri, mai ales când ele sunt destinate a se răspândi și în afară de țară?

3) Modul propus de amortizare, prin tragere la sorți, nu este un inconvenient pentru un titlu cu o dobândă atât de scăzută cum este 5%, căci statul va fi obligat să plătească sută 'n sută pe-un titlu pe care-l emite cu 80 cel mult? D-nii Lahovary și Carp au recomandat modul de amortizare stipulat în legea împrumutului cu rentă votat sub ministeriul conservator, după care statul, cumpărând la bursă titlurile pe cursul zilei, nu este obligat a plăti valoarea lor efectivă. Acesta este un mod mai ușurător pentru stat, și chiar mai moral putem zice, căci altmintrelea împrumutul devine un fel de joc la noroc în care cineva are șansa să câștige imediat 20 la sută peste capitalul ce l-a depus.

La toate obiecțiunile acestea d. ministru de finanțe a răspuns cu obicinuita d-sale încredere în sine și în combinațiunile d-sale, mănținând proiectul chiar în părțile lui cele mai greșite. Nu știm dacă docilitatea majorității va merge pân' a nu ținea seamă de niște obiecțiuni atât de serioase. Este de sperat că chiar membri din majoritate, discutând mai de aproape proiectul în secțiuni, vor introduce modificările reclamate de interesul acestei mari combinațiuni financiare, care poate să aibă asupra viitorului finanțelor noastre cea mai mare înrâurire în bine sau în rău.

❦