[3 martie 1881]

D. Vernescu a interpelat vineri pe d. prezident al Consiliului asupra zgomotului ce preocupă opinia publică că, în curând ori mai târziu, ar fi să se proclame regatul. D-sa a adaos:

Noi suntem astăzi stat independent, ne numim România și, din minutul ce suntem recunoscuți de puteri ca stat independent, Regat suntem.

D. Brătianu, prezidentul Consiliului de Miniștri, a răspuns:

Eu credeam că onor. d. Vernescu era preocupat de un sentiment care este general în toată țara, adecă acela de-a se da României titlul care i se cuvine.

Onor. d. Vernescu vine însă și ridică o cestiune constituțională, dacă trebuie să se facă această modificare.

Constituțiunea noastră zice Domn; Domnul poate să fie și împărat.

D. Vernescu. Domnul nostru a purtat și poartă numele de Măria Ta, Maiestate; prin urmare nu titlul din limbele străine ar schimba situațiunea lui.

D. Brătianu. Nu cred că țara a putut vrodată să se îndoiască că n-ar putea să dea Domnitorului orice titlu va fi: rege, împărat sau … orice va voi.

Noi credem că atât d. interpelator cât și d. Brătianu se înșeală, cu sau fără voie. asupra termenilor acestora, cari au istoria lor și înțelesul bine definit, ce nu se poate modifica prin bunul plac al zilei de azi.

Constituțiunea noastră zice Domn. Domnul poate să fie și împărat, adaugă prezidentul Consiliului.

Dar oare nu se zice tot astfel domnul Costinescu, domnul Carada? Urmează de aci că Domnul poate fi și speculant de acții Stroussberg ori teșghetar la Măgura? Evident că nu. Domnul Carada cu vocativul „Domnule“ e „Monsieur“: aceeași vorbă cu vocativul „Doamne“ e „Seigneur“.

Acum să vedem cum traduceau Domnii noștri vechi acest titlu în limbi străine.

Într-un hrisov a lui Mircea de la 1390 el se numește „Mare Voievod“.

În hrisovul datat din Suceava 1407 octombrie 8, dat de Alexandru cel Bun orașului, Lemberg, Domnul se numește „Voievod“ al Țărei Moldovei.

În alt hrisov latinesc din Argeș 1409 Mircea 'și zice: „Voivoda Transalpinus, dux de Fugarus et de Omlas“

Titlul latin a lui Mircea din anul 1390 este Voivoda Transalpinus, Fogaros et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus et Tristi Dominus.

Așadar Domn nu e, ca titlu de drept public, nici sinonim cu „Dominus“ măcar. Din dicționarul lui Miklosich constatăm că cuvântul Voievod e compus din două, din voi (bellum, război) și verbul voditi (ducere), deci înseamnă conducător în război, belli dux. Herzog, Duc, iar Mircea se numește „Grand Duc“.

„Măria Ta“ asemenea nu însemnează „Maiestate“.

„Mare“ (magnus) ar da „magnitudo“, „mai mare“ (majus) dă abia „majestas“. Termenul acesta, care se atribuie astăzi la oameni singulari, se întrebuința față cu statul și poporul roman; crimen majestatis însemnează la Cicero atingerile aduse onorii poporului roman; majestate minuere însemna a jigni demnitatea Republicii.

Citatele noastre sunt dintr-o epocă în care țările erau independente și nu numai relativ, dar absolut mai puternice decât astăzi. Suntem siguri că acum cinci sute de ani ceea ce este „popor românesc“ stătea în toate privirile mai bine decât acei pe cari d. Vidrașcu, prefectul de Bacău, îi numește azi „sălbateci într-o țară europeană“ și „o adevărată rușine a unui stat civilizat“. Acești sălbateci, această rușine a civilizației, acești oameni mai căzuți, mai vicioși, mai săraci decât în timpul vechilor fanarioți, e maiestatea poporului român sub noii fanarioți. Ei bine, de la reînceperea domniei naționale, de la Ion Sandu Sturza și de la Ghica încoace, lepădăturile Orientului și ale Occidentului nu s-au putut ridica; geniul acestei țări îi ținea în turpitudinea și în întunericul ce li se cuvine. Acum au luat vânt; acum Caradalele de toată mâna sunt în floare și aceste Caradale vor … regatul.

D. Brătianu zice că țara poate să dea orice titlu vrea … rege, împărat sau … orice va voi.

Orice va voi: papă, Dumnezeu chiar.

Se 'nțelege. Deoarece li se permite a cumpăra cu 60 la sută hârtiile Stroussberg ce făceau 20 %, de vreme ce li se permite a se îmbogăți peste noapte din risipa banului public, creându-și rente de milionari pentru sinecurile lor, de vreme ce li se permite Cariagdiilor și Caradalelor să ocupe câte 5, 6, 10 funcții chiar și deoarece țara d-lui Brătianu consistă din Carada, plus Costinescu, plus 4 clase primare, de ce nu l-ar proclama chiar de Dumnezeu pe acela care li îngăduie să-și împartă viața aceastui popor ca cămașa lui Hristos, după ce l-au amenințat cu asasinatul și post republicam Ploiestensem?

Aceasta nu e decât firesc: mână pe mână spală și amândouă obrazul. O mână e Mihălescu-Warszawsky, alta Brătianu-Stroussberg, pe de-o parte manipulația groasă, pe de alta cea subțire.

Fețele subțiri se țin cu cheltuială. Vor veni deci câteva milioane de apanaje sau câteva domenii de-ale statului și lucrul va merge strună.

Îndealtmintrelea e chiar bine să se schimbe odată și titulaturi și tot … Dacă e vorba de prăpastie între trecut și viitor, prăpastie să fie!

De ce urmașii, dacă-i vom mai avea, să fie în pericol de-a confunda după identitatea numirilor și titulaturilor vechile noastre epoce gospodărești și spornice cu epoca în care Caradelele și Cariagdii au găsit rațiunea de-a fi? De ce epoca Mihălescu-Stroussberg și a lui Matei Basarab să aibă aceleași titulaturi? Jos vechiul nume românesc, al unei instituții române, sus regalitatea Palestinei și a Greco-Bulgariei!

Pentru onoarea trecutului trebuie să ne pară bine că se trage în sfârșit o mare linie de hotărnicie între Basarabi și Mușatini pe de-o parte și între elementele determinante ale epocei Stroussberg-Brătianu pe de alta.

Dar populațiile sărăcesc și mor?

Dar datoriile statului se urcă în fiece an fără nici o compensație pentru oamenii ce le poartă sarcina?

Dar nu există un ochi care să controleze, o mână care să oprească nelegiuirile?

Dar imoralitatea și tâmpirea crește de nu ne mai cunoaștem poporul de acum 50 de ani?

Ce fac toate astea? Loteriile din Hamburg să trăiască, cămătarii și… tichia de mărgăritar!

❦