[1 noiembrie 1881]

De câte ori se discută cestiunea izraelită scriitorul român are teamă de-a vedea vorbele sale interpretându-se ca ură de rasă, ca prejudițiu național ori religios.

Unii ne răspund că evreii sunt folositori, ba necesari chiar, și că, dacă o organizare economică trebuie, ea nu se va întemeia pentru a sili pe evrei la muncă, ci pe români. Există mulți români chiar cari atribuie starea rea a populațiunilor noastre lenei, inepției și viciilor.

Noi ne-am obicinuit demult a privi lucrurile într-un mod mai natural. Stări publice de lucruri sunt mai puțin a se atribui indivizilor sau colectivității pe cât înrâuririlor de tot feliul și erorilor de organizare.

Priviți din punctul de vedere al unei invazii străine, cu deprinderi economice dușmănoase și cuceritoare, evreii sunt absolut stricăcioși ca speculanți și mijlocitori, de un folos foarte problematic ca meseriași.

Meseriași buni sunt puțini între ei; cei mai mulți lucrează pentru ochi și s-au vârât în organismul nostru economic concurând colectiv, cu fonduri comune, pe meseriașul ori pe micul negustor creștin. Ei au introdus și esploatat viciul beției în sate, au amestecat băuturile cu materii otrăvitoare, au înveninat astfel fizicește, au corupt moralicește populațiunile noastre.

Ei au intrat în țară nu ca amici, nu ca oameni cari căutau pânea de toate zilele ci ca dușmani; ca rasă străină ne-au declarat război pe moarte, întrebuințând în locul cuțitului și pistolului băuturi falsificate cu otrăvuri. Sunt triste toate lucrurile acestea, triste pentru evreii ce le-au practicat; mai triste pentru noi cari le-am suferit, dar, din nefericire, sunt adevărate. Cu toate acestea ziarele lor se azvârl la iperbola că evreii au fost chemați, utili, necesari chiar.

Chemați calea valea! Nu știm cine i-a chemat, dar bun român și om iubitor de țara lui desigur n-au fost.

Utili și necesari, cum?

Este utilă, este necesară o rasă care, direct sau indirect, îți nimicește poporul?

Se vor ridica protestațiuni desigur, dar nu ne pasă de ele. Înainte-ne stă deschisă statistica populațiunii României pe anul 1877.

Din ea constatăm întâi un fenomen comun pseudocivilizației noastre: scăderea constantă a populațiunilor orășene.

Se înțelege. Trăiască liberul schimb și piară orășeanul român spre a fi înlocuit cu comisionarul și importorul străin. Două catedre de economie politică avem în țară, amândouă ocupate de liber schimbiști și dacă un student ar îndrăzni de capul lui să zică ceva de bresle, de apărarea piețeii și muncii naționale, i se dă zero. Cu înțelepciunea suprafină importată de la Paris am ajuns a importa făina și untul de la Brașov, verdețurile murate din Franța. Românul e de felul lui om prost. Morar nu i-a dat Dumnezeu să fie, a măcina nu știe, a mura verdețuri iar nu se pricepe, nici a bate lapte 'n doniță.

De aceea însă populația ortodoxă orășenească a scăzut prin superioritatea mortalității peste natalitate la Argeș, Bacău, Botoșani, Galați, Craiova, Dorohoi, Târgul Jiului, Iași, București, Turnu-Severin, Piatra, Slatina, Focșani. Roman, Caracal, Fălticeni, Tecuci, Turnu-Măgurele, Râmnicul Vâlcii, Vaslui și Giurgiu, unde mai pretutindenea evreii s-au înmulțit.

Dacă s-au înmulțit și creștinii în orașe e mai numai acolo unde nu existau evrei deloc sau puțini, ca la Brăila, la Buzău, la Târgoviște, la Huși, unde negotul e-n parte în mâna creștinilor, la Călărași, la Câmpulung, unde nu sunt deloc evrei, la Ploiești, la Bârlad, unde asemenea o parte a negotului e-n mâni creștine. Încolo, în orașe unde or fi evrei mulți, populația urbana se stinge ca prin minune.

Astfel la Botoșani nașterile creștine sunt de 320, morțile de 797, un minus de 277 de suflete; aci însă înghesuirea elementului evreiesc e atât de mare încât cu toate că au mai multe nașteri, 655, dar și morți 711, deci o pagubă de 56 inși. Dar să lăsăm orașele și să ne-ntoarcem la populația rurală.

Unii din nobilii noștri adversari ne spun că dacă românul scade în lupta cu evreul este din cauza că românul e leneș, e vicios. Să admitem un moment că așa ar fi.

De ce românul, când n-are evrei lângă el, sporește? Astfel vedem ca în județe în care se află puțini evrei sau nu se află deloc populația săteana sporește. În anul 1877 țăranii au sporit:

în Râmnicul Sărat cu 1238

în Dâmbovița cu 1390

în Buzău cu 2407

în Brăila cu 1415

în Dolj cu 1405

în Ialomița cu 2459

în Ilfov cu 2826

în Prahova cu 1162

în Teleorman cu 1204

în Vlașca cu 1712

Acum să vedem cum se înmulțește populația rurală în județele în cari sunt evrei.

La Bacău au crescut cu 480

la Botoșani a scăzut cu 268

la Covurlui a crescut cu 921

la Dorohoi a scăzut 1126

(în ce stare trebuie să se afle acel județ stăpânit de roșii și de jidani!)

la Fălciu a crescut cu 922

la Iași a crescut cu 265

la Neamț a crescut cu 463

la Putna a crescut cu 99

la Roman a crescut cu 47

la Suceava a scăzut cu 411

la Tecuci a crescut cu 405

la Tutova a crescut cu 20

la Vaslui a crescut cu 424.

Populația rurală a județelor în cari nu sunt evrei are tendința de-a crește cu 1500-2000 de locuitori pe an; populația din județele în cari sunt mulți evrei scade sub natalitate; unde sunt mai puțini, sporul e ridicol și atinge abia cifra de 100, 50, 20 chiar.

Există în adevăr și județe curat românești în care sporul populației e mic, dar acolo natalitatea e mare. Se vede că județele sunt suprapopulate în raport cu întinderea lor și cu mijloacele de subsistență.

E Argeșul, c-o natalitate de 4143; Gorjul, c-o natalitate de 4823; Mehedinții, c-o natalitate de 5087; Romanații, c-o natalitate de 4573; Vâlcea, cu 4180. Acesta e se vede maximul natalității pentru ele. Peste o cifră oarecare nu se poate înmulți o populație pe deasupra mijloacelor ei de subsistență.

Unde sunt evrei însă natalitatea e mică, și numai mortalitatea mare. Astfel Romanul are numai 2220 nașteri și mai tot pe-atâtea morți.

Întrebam acum de ce folos, de ce necesitate pot fi evreii economic și politic pentru o țară a cărei populație se stinge din momentul în care ei intră în contact cu ea.

Românul e leneș, e imoral, e vicios. De ce însă nu e imoral și vicios acolo unde nu sunt evrei?

Caveant consules populusque!

Cu principiile cosmopolite ale d-lui C.A. Rosetti, cu libertate, egalitate, fraternitate și cu teoria de „om și om“ nu facem decât să deschidem porți tot mai largi invaziei elementelor străine. Din datele statistice de mai sus se vede, după cum zice d-rul Platter, autorul Cametei în Bucovina, cine e vânatul, cine vânătorul. Vânător e elementul pretins persecutat care invoacă principiile d-lui C.A. Rosetti; iar vânatul e poporul românesc.

❦