[22 iulie 1881]

„Observatorul“ din Sibiiu a contractat maniera de-a vorbi atât de amar în privința unor lucruri cu totul secundare și de-a face insinuațiuni atât de gratuite la adresa unor oameni pe cari nici îi cunoaște încât merită să relevăm măcar o dată acest defect al confratelui nostru din Ardeal.

În unul din numerele trecute am publicat o corespondență trimisă de lângă Mureș, primită cu ștampilia oficiului poștal din Târgul-Mureșului. Fără a împărtăși întru toate vederile corespondentului și fără a le patrona, am crezut că e o încercare de-a descrie în mod obiectiv evenimentele din urmă; deci am publicat-o fără comentarii, lăsând încolo răspunderea cuprinsului asupra autorului. Deodată ne pomenim cu „Observatorul“ că ne insinuă cumcă noi am fi fabricat corespondența pe malurile Dâmboviței și că ne inspirăm dintr-un organ ardelean oarecare. Presupunerile acestea sunt gratuite. Ne-am abținut aproape totdeuna de-a rosti vro opinie asupra politicei consângenilor noștri din Ardeal și ne-am mărginit, pe cât știm, la dări de seamă despre fapte cari s-au petrecut fără a le comenta. Departe dar de noi de-a voi să sporim sciziunile ce vor fi existând deja între românii din Ardeal. Pentru a da consilii pozitive ar trebui s-avem dreptul de-a le da și siguranța că, urmându-se, vor avea succes.

Pentru a face critică am trebui să putem îndrepta.

De unde dar acea picătură de fiere în vârful condeiului care ni se adresează prin „Observatorul“? Nu știm și poate nu e nici important ca s-o știm.

❦