[24-25 aprilie 1881]

Asupra scandalului petrecut între studenții pretinși români din Paris cu ocazia proclamării regatului primim o relațiune mai detaliată din care estragem șirurile de mai la vale.

Din parte-ne putem presupune după cele ce se petrec cu republicanii din Ploiești că toate aceste nu sunt decât reclame pentru a se recomanda la funcții ale statului și la pensii reversibile, căci așa încep patrioții de meserie și de origine incertă când e vorba ca s-ajungă la saline ori adiutanți; deci publicăm șirurile de mai la vale întemeiați pe bunul simț al cititorului, care va reduce importanța acestor caraghioși la greutatea ce li se cuvine și nu va confunda micul Bizanț cu Robespierre sau Marat.

Curiozitatea publică din București este pusă în mișcare de un fapt care s-a petrecut la Paris acum câteva zile. D. Calligari a fost izgonit de pe teritoriul francez.

Cei care cunosc poliția Parisului ca și cei ce nu o cunosc trebuie să se fi mirat când au citit în jurnalele din București o notiță reprodusă după Memorial diplomatique în cari se zice că mandatul de izgonire dat contra d-lui Caligari încă din noiembrie trecut nu a putut fi executat din cauza necunoașterii adresei acestuia!

Poliția Parisului, care găsește tâlhari ce-și schimbă numele și figura de zece ori în 24 de ore, nu poate să dea cu mâna de Calligari care nu și-a schimbat nici măcar ochelarii ce-i poartă din cauza miopiei?

Adevărul este că Memorial diplomatique nu este tocmai vinovat. Se zice că notița în chestiune ar fi ieșită din birourile legațiunii noastre și că d. Cogălniceanu, reprezentantul României la Paris, nu ar fi străin la izgonirea d-lui Calligari. Această nuvelă v-o dau sub toată rezerva.

Iată care ar fi adevărata cauză ce a motivat expulziunea:

În noiemvrie trecut Calligari a făcut o conferință într-un cvartier al Parisului populat de uvrieri, dând ca obiect al conferinței sale Nihilismul în Rusia. Adevărul vorbind, d. Calligari a vorbit de toate în conferința sa numai de nihilism nu, fiind prea superficial și prea ignorant pentru a ști el singur ceva asupra nihilismului. Conferința sa s-au mărginit în vorbe goale asupra unui refugiat polonez mort la Geneva, Cernicevsky. Poliția informată de conferința Calligari a dat un mandat de izgonire contra acestuia, dar care nu avea a fi executat decât în cazul când prințul Orloff, ambasadorul Rusiei la Paris, va adresa guvernului francez vreo plângere în această privință; și aceasta pentru ca guvernul să-și evite un șir de dificultăți diplomatice ce întâlnise deja cu ocazia arestării lui Hartmann.

Prințul Orloff însă a dat conferinței Calligari importanța ce a meritat și nu s-a plâns guvernului francez; prin urmare mandatul a fost pus la dosar.

Proclamarea regalității în țară nu a plăcut lui Calligari și câtorva prieteni ai săi.

D-nii Calligari, Radovici, Vintilă Rosetti și încă doi-trei a găsit de cuviință să protesteze contra proclamării regalităței și, pentru a da o mai mare întindere protestărei lor, a invitat și câțiva prietini franceji și americani, spre a le ține de urât.

Protestarea a avut loc la o cafenea numită Procope. Un ponci aprins pentru circonstanță lumina mutrele protestanților; câteva discursuri terminate prin „Să trăiască România, să trăiască viitoarea Republică Română“ au format bagajul acestei serbări.

A doua zi câteva jurnale avansate au relatat protestarea făcută de câțiva români. Aceasta a fost destul ca d. Cogălniceanu să se supere. Se pune în birje și se oprește drept la ministrul de interne, spune ministrului surprins ceea ce se întâmplase cu o zi înainte la cafeneaua Procope … și cere expulsiunea inițiatorului care a semnat biletele de invitațiune la ponci.

Ministrul cheamă pe prefectul poliției să-i dea relație despre conspirațiunea petrecută la cafenea. Prefectul nu știe nimic deocamdată despre astă afacere, dar va lua îndată informațiuni și va da satisfacție d-lui Cogălniceanu. Norocul face ca d. Calligari să fie notat la poliție de când cu cestiunea nihilismului, ba încă dă și peste decretul de izgonire în dosare. Ministrul, pentru a îndatora pe reprezentantul României, dă ordin prefectului a executa mandatul de expulziune. Prefectul poruncește unui comisar de poliție să dea cunoștință lui Calligari de măsura luată contra sa. Comisarul găsește de astă dată pe negăsitul de șase luni; și se prezintă într-o dimineață la 6 ore în camera d-lui Calligari, purtător de ordinul de izgonire, de doi franci și de un bilet de clasa 3-a la drumul de fier până la frontiera țării unde izgonitul voiește să se dirijeze. Cei doi franci i-a fost dați pentru hrana în timp de 12 ore ce i se acordase pentru a părăsi teritoriul francez. Inutil de a vă spune că comisarul nu a voit să dea d-lui Calligari nici unul din rezoanele care a motivat expulziunea sa.

Pentru a nu fi izgonit prin forță d. Calligari s-a angajat că va părăsi Francia în timpul ce i se cere și că nu este nevoie de jandarmi pentru a-l duce la gară. Într-adevăr, în aceeași zi la 7 jum. ore seara d. Calligari a luat trenul cu destinația pentru Italia, s-a suit într-un vagon de clasa 1 și s-a oprit la Turin, de unde adresează d-lui Cogălniceanu expresiunea profundei sale recunoștințe pentru neprețuitul serviciu ce i-a adus procurându-i ocaziunea de-a fi cunoscut ca om mare politic de către trei state europene: Francia, Italia și România.

❦