[25-26 mai 1881]

Vineri, Senatul s-a ocupat cu cestiunea Dunării, adusă în discuție prin interpelarea d-lui Petre Grădișteanu. „Românul“, într-o notiță inserată chiar în seara aceea ca ultime știri de la Senat, făcând o scurtă dare de seamă a acelei ședințe, susținea că d. Teodor Rosetti declarase, în numele opoziției, că dânsa are încredere în guvern. Știam că această aserțiune a foii guvernamentale este falsă, am așteptat însă darea de seamă amănunțită a ședinței pentru a face rectificarea cuvenită. Iată în rezumat ce s-a petrecut în Senat vineri:

După interpelarea d-lui Grădișteanu, d. V. Boerescu a făcut expunerea pe larg a cestiunii dunărene. La 26 fevruarie și 1 martie d-sa, ca ministru de externe, a adresat reprezentanților români din străinătate o circulară confidențială prin care le cerea să presimță cugetările guvernului pe lângă care erau acreditați și totodată 'i informa în ce mod și în ce condiții guvernul român ar primi înființarea Comisiei Mixte speciale, care ar fi o delegație a Comisiei din Galați, și cu președința Austriei.

D. Dum. Brătianu, prezidentul Consiliului, constată că predecesorul d-sale la externe a declarat cumcă nu s-a luat nici un angajament în privința Comisiei Mixte cu prezidența Austriei.

În adevăr, zice actualul ministru de externe, nu s-a găsit în minister nici urmă de asemenea angajament. Însă circulările către agenții noștri din străinătate și convorbirile cari au putut avea loc au lăsat celorlalte puteri impresiunea că, dacă Austria ar admite condițiunile noastre cuprinse în circulările de cari e vorba, am primi și noi Comisiunea Mixtă sau specială ca o delegațiune a Comisiunii Europene, sub președința simplă, onorifică, a Austriei, primită deja de toate celelalte puteri. Cestiunea dar rămâne întreagă; nu este nici un angajament propriu zis luat.

Cu toate acestea d. Dum. Brătianu nu crede că cestiunea nu s-ar compromite prin aceasta și că chiar nu ar fi politic din parte-ne să declarăm acum că nu primim Comisiunea Mixtă nici sub rezervele și condițiunile cari ar pune-o în imposibilitate de a jicni vreodată interesele noastre.

D. prezident al Consiliului nu poate spune mai mult, căci, pe lângă necuviința de a trata o cestiune pendentă într-o ședință publică, ar trebui să întrețină maturul Corp „despre lucruri pe cari nici onor. Senat, nici d-sa inteligentul ministru de externe nu le cunosc.“

După aceea d-sa face apel nu numai la majoritate, ci la tot Corpul, să fie unit cu guvernul, să aibă încredere într-însul căci numai astfel guvernul va avea tăria șcl. șcl.

După d. ministru de externe, d. T. Rosetti a rostit următoarele cuvinte, pe cari le dăm în întregul lor.

D-lor senatori, onor. nostru ministru președinte, în scurta cuvântare ce a ținut — după lunga expunere făcută de d. fost ministru de externe Boerescu — printr-un apel făcut la băncile opozițiunii din acest Senat — ne-a cerut ca cu toții, adică și acei din majoritate și cei din minoritate, să exprimăm încrederea în guvernul actual. În ceea ce privește cestiunea care este acum direct în joc, după expunerea făcută cu atâta claritate magistrală de onor. d. Boerescu, putem declara că nu avem nimic de zis și suntem cu toții pentru a se salvgarda interesele noastre, fără a jicni, după cum a spus d-sa, acțiunea legitimă ce au unele din puteri în cestiune. Aceasta a fost, d-lor, impresiunea ce am simțit în privința părții întâia a discursului onor. d. Boerescu. Nu am fost însă complect mulțumiți și în privința părții a doua a discursului d-sale, unde ne-a vorbit de măsurile ce au fost luate, ca fost ministru al afacerilor străine, în apărarea drepturilor ce ne-a arătat că avem în cestiune.

Este cert, d-lor, că discuțiuni de felul acesta nu se pot face, mai ales în o cauză ca aceasta, unde nimic nu este scris și se pune temei pe cele expuse. Iarăși nu mă autoriză pe mine nimic pentru a pune la cea mai mică îndoială cele ce s-au expus aici de onor. d. Boerescu și cari au fost dezvoltate cu atâta luciditate. Noi am văzut însă un lapsus, o lipsă de consecință în fapt. Și, în adevăr, d-lor, după ce d-sa cu atâta claritate a pus în vedere faptele, după ce ne-a spus că a susținut cu toate mijloacele posibile această teză, discutând pe acel tărâm, vedem și ne mirăm cum la primirea ultimei note de care ne-a vorbit, aceea de la 9 fevruarie anul curent, chiar din partea unei puteri, și a celei mai interesante pentru noi, o notă cu unele din vederi contrare vederilor exprimate de cabinetul nostru, d-sa n-a răspuns absolut nimic! A tăcut și nu știm dacă, această tăcere din partea ministrului de externe al țării noastre nu a dat loc la ceea ce ne spune actualul președinte al cabinetului nostru, adică la interpretațiunea care a făcut-o celelalte puteri de un fel de consimțământ dat de noi ca stat, ca guvern, la punctul de vedere susținut prin acel act.

În adevăr, băgați de seamă, d-lor senatori, că d. președinte al Consiliului ne-a spus că, după impresiunea d-sale, puterile și chiar d-sa consideră țara nu prin înscris, dar moralmente legată de această cestiune; și atunci ne întrebăm, cu drept cuvânt: de unde poate s-a născut, fie în spiritul primului ministru, fie în spiritul puterilor, această convicțiune? Combinând fiecare act și cuvânt chiar al Comisiunii Dunărene, nu-și poate da cineva seama despre impresiunea care a semnalat-o d. prim ministru decât din acea reticență asupra notei despre care v-am vorbit.

Oricum ar fi, d-lor, odată aceasta constatat, rămâne să revenim la cele spuse de capul cabinetului actual. D-sa ne-a făcut o declarațiune a căreia lealitate nu avem nici un cuvânt d' a o bănui, declarațiunea că este decis a apăra in extremis drepturile țării încredințate d-sale. Punându-ne pe acest tărâm nu avem nici un motiv a pune în îndoială sinceritatea acestei declarațiuni și nu ne rămâne decât să avem încredințarea că d-sa, prin actele pe cari le va face, prin modul cum va conduce de astăzi înainte cestiunea, va ști să răspundă declarațiunii formale făcute înaintea Senatului și a țării.

Iată cuvintele d-lui Teodor Rosetti. Cum rămâne dar cu aserțiunea „Românului“ că onor. senator, ca organ al opoziției, a declarat că dânsa are deplină încredere în guvern? Știam că foaia guvernamentală are obiceiul să născocească pentru trebuință citațiuni false sau răstălmăcite din cuvinte, vorbite numai, de răposați; dar nu credeam să împingă lucrul până la falsificarea cuvintelor celor vii și cari se trec a doua zi în foaia oficială: marafetul e prea grosolan.

În urma altor explicări date de dd. Ion Brătianu și V. Boerescu, din cari rezultă că guvernul trecut nu a luat angajamente formale în cestiunea Dunării, dar a legitimat speranțele de aranjare a cestiunii așa cum le formulau unele puteri interesate la înființarea Comisiei Mixte, și după o apologie fierbinte făcută de d. Petre Grădișteanu d-lui I. Brătianu, Senatul a trecut curat și simplu la ordinea zilii, deși dorința categorică a d-lui prezident al Consiliului și ministru de externe era de a căpăta un vot de încredere.

❦