[25 septembrie 1881]

„Românul“, ținând seamă de-un articol de fantazie al ziarului francez „Independance roumaine“ în care se vorbește de formațiunea unei „june drepte“, revine din nou la acuzarea că partidul conservator n-are programă, n-are principii sau că cele pe cari le are sunt învechite, că e putred și alte multe de aceste cu cari ne-am obicinuit și cari nici nu merită relevate.

În realitate însă, dacă vom privi guvernarea roșie de cinci ani încoace, ne vom convinge că, dacă un guvern al d-lui C.A. Rosetti este cu putință în țară, nu e decât în virtutea principiilor noastre conservatoare, cari se impun de sine de vreme ce sunt răsărite din însăși natura statului.

Independența statului român era un punct constant urmărit de cabinetul conservator, într-un timp în care „Românul“ striga că suntem turci, parte integrantă a împărăției otomane.

Veniți la putere, li se impune roșiilor prin natura lucrurilor politica independenții; ei încetează de a mai fi turci, declară chiar război turcilor și rezultatul este …? Tot cel urmărit și obținut în mare parte pe cale pacifică de ministeriul Catargiu.

Întemeiarea monarhiei ereditare era o țintă a politicei conservatoare. D. C.A. Rosetti având aceeași firmă ca fiii d-sale, redactor al „Republicei Rumâne“ era se-nțelege pentru o altă formă de guvernământ, înjghebată chiar pe vro câteva ceasuri la Ploiești.

Venind la putere ce face d. Rosetti?

Încoronează viața sa de republican cu proclamarea regatului, cu regularea eredității și esclamă ca arhiereul din biblie: Acum liberează, Doamne, pe robul tău, căci văzură ochii mei ziua mântuirii.

Din contra, ceea ce a făcut sau încearcă roșii să facă în senzul programului lor e în contra spiritului țării și se respinge.

Astfel au micșorat comunele rurale bunăoară. Astăzi se simte rezultatul dezastros al acelei micșorări. S-a înmulțit clasa de funcționari și postulanți de nu-i mai încap nici comunele rurale, administrația e mai rea decât oricând. Așteptăm să-i vedem revenind iar la mărirea comunelor în spiritul reformei cabinetului Catargiu.

Tot în spiritul programei roșie vor să introducă electivitatea magistraturii. Ei bine, iată o cestiune mare de principiu unde conservatorii se deosibesc de radicali.

Cum stau însă de pe acum lucrurile?

Partea cea mai inteligentă, cea mai integră din partidul roșu chiar e contra electivității; poate chiar ministrul actual al justiției. Care va fi rezultatul? Ideea conservatoare a numirii magistraților pe baza meritelor și a titlurilor academice va triumfa fără îndoială și roșii vor ceda opiniei publice conservatoare.

Prin ce stau așadar roșii la guvern? Prin o necontenită și gradată apostazie de la programul lor originar, prin o renunțare la principiile lor, prin renegarea trecutului, prin adoptarea, în aparență măcar, de principii conservatoare.

N-avem nevoie de anume prozelitism. Dacă vor să stea la guvern, cate ei înșii să se conformeze de silă cu spiritul conservator al țării, să se convertească, în contra instinctelor lor, la natura și exigențele politice ale statului român.

Fără îndoială avem a face cu elemente politicește greu de asimilat. Dar se asimilează încet solului și rasei, încet și gradat tot principiile reprezentate de conservatori ies la suprafață și se impun.

Alegațiunile „Românului“ ar fi meritat un ton mai aspru din parte-ne, dar, pe cât timp suntem pe tărâmul principiilor și nu pe acela al apetiturilor roșie, sfera rămâne senină.

În materii de principii de organizare vor fi totdeauna bătuți fără să aibă ce răspunde. Apetituri însă ca acele dezvoltate cu ocazia răscumpărării nu pot fi combătute numai cu teorii și, când vorbim de ele, altfel întoarcem condeiul.

Au e destul de clar pentru oricine că numai prin renegarea programei lor și prin convertire la principii conservatoare roșii sunt posibili în țară? Evident „Românul“ n-o poate tăgădui fără a dezminți scena lăcrămoasă a d-lui C.A. Rosetti cu ocazia proclamării Regatului și a încoronării.

❦