[4 Octombrie 1881]

Toate foile germane vorbesc de călătoria lui Gambetta prin Germania și de întrevederea lui cu prințul Bismarck la Varzin. Sunt persoane cari susțin că l-ar fi văzut și în Berlin. „Dresdener Nachrichten“ crede chiar că

Această întrevedere va avea o importanță mai mare decât cea de la Danzig. Dar până acum nu se știe nimic pozitiv în privința întâlnirii celor doi bărbați de stat, decât numai că d. Gambetta s-a întors la Paris. Astfel negocierile pentru formarea noului cabinet se pot reîncepe și din rezultatul lor se va întrevedea poate cu ce deciziuni se va fi despărțit d. Gambetta de cancelarul german.

În opiniunea publică a Franței Gambetta trece de omul situațiunii. Alegerile au ieșit mai mult după dorința sa, el dispune în Cameră de fracțiunea relativ cea mai tare. Țara îl cheamă; chiar vrăjmașii săi strigă că mai bucuros l-ar vedea în fruntea guvernului decât pe fotoliul de președinte al Camerii. Cu toate acestea el pare a se îndoi. De aceea unii au început să-l numească: „Ministru-președinte fără voie“.

Este adevărat că un minister Gambetta deschide perspective ale căror ultime consecințe nu se pot prevedea. Iată ce scrie în „Voltaire“ Arthur Ranc, un intim amic al lui Gambetta:

Înainte de a începe să guverneze ar fi legat deja la mâni. Și așa s-a ajuns deja scopul propus, și anume de a face pe Gambetta prizonierul politicei de până acuma. Dacă Gambetta va primi guvernul va avea să rezolve o grea problemă. La dreapta și la stânga va întâmpina o vrăjmășie neîmpăcată. Chiar mulți dintre cei indiferenți vor avea față, cu dânsul sentimentul acelui englez care a însoțit prin toată Europa pe un îmblânzitor de animale feroce în speranța de a-l vedea odată sfâșiat. Va fi oare Gambetta sfâșiat de Sfinx?

Ni se pare că viitorul va răspunde prin: Da!

❦