Când onor. d. Ioan Brătianu s-a retras la Măgura pentru motive de sănătate, după ce la Herdan espusese o altă serie de motive, era de crezut că atmosfera încărcată de afacerile Mihălescu-Carada-Costinescu, de sinecurele ce și le-au creat patrioții de industrie, de pensiile reversibile, de cumul, de întreprinderi etc. îl înădușea pe cancelarul nostru și voia să deschiză un ventil în Cameră pentru a o răcori.
Și în adevăr această credință deveni mai plauzibilă când onor. d. Dimitrie Brătianu, într-un moment de sinceritate, trimise pe hoți la pușcărie, pe precupeții intereselor publice la carantină. Niciodată ministru n-a pronunțat vorbe mai grave la adresa partizanilor săi ca acesta. Bătrânul Cromwell s-ar fi putut mândri cu rostirea lor; de aceea au și fost reproduse, spre veselia Europei, de ziarele cele mai răspândite. Un prim ministru care zice că nu mai sunt oameni onești în țara aceasta și care amenință că-i va face onești prin paragrafii respectivi ai Codului penal și prin răcoritoarea umbră a zidurilor de la Văcărești e un ministru fenomen la Sybaris, care-ar merita un monument.
Credem că acest motiv ar fi fost de ajuns pentru ca Maiestatea Sa să ceară esplicări ministrului său prezident asupra înțelesului și întinderii vorbelor ce le întrebuințase.
Avea și are de gând d. Dim. Brătianu să guverneze înainte sprijinit de o majoritate căreia i-a adresat și care a fost capabilă a suporta asemenea epitete? Nu știe prezidentul Consiliului că, pe cât timp acești oameni formează majoritatea Camerei, ei sunt neresponsabili, că nici un judecător de instrucție nu i-ar putea scoate din menajeria sacrosanctă? Nu știe ministrul prezident că cel dendâi mijloc de a-i trage la răspundere este disoluțiunea și alegerile nouă?
După cât se vede însă hoții buni de pușcărie și precupeții intereselor publice buni de carantină vor continua a face legi și a guverna.
E ciudat aceasta, dar așa e scris în cartea sorții ca în țara noastră să nu se facă mai bine. Ca la noi la nimenea. Și într-adevăr, cum și la ce s-ar face mai bine? Unul face revoluție pe față și e numit adiutant domnesc; altul înjură Domn și Doamnă prin pasquiluri pretinse satirice și e decorat cu medalia Bene-Merenti; altul ia pensie reversibilă de la monarhia ereditară, iar fiu său ce trăiește din această pensie bea la Paris în sănătatea Republicei Române; contra altuia se face cercetare criminală pentru cărăturile Warszawsky și el continuă a fi director de ministeriu în timpul întregei cercetări, împreună cu tovărășia de Chirițopoli cu cari populase prefecturile în predmetul lucrativelor afaceri! Țara vede, se zbate; însă colegiile electorale sunt falsificate deja prin introducerea în liste de alegători frauduloși: țara legală e în minoritate față cu țara cavalerilor de industrie.
Cum să se facă mai bine și la ce s-ar face? Milionul de oaspeți în hanul Americei dunărene își caută de afaceri și-i au în buzunar pe patrioții de industrie. A lor e țara cu d. Brătianu cu tot și lor le convine guvernul. La ce s-ar schimba? Pentru Terinte din Vaslui or Bucur din Breaza nu se schimbă un lucru atât de subțire precum e guvernul din Sybaris.
Din acest punct de vedere „Românul“ nu are decât dreptate dacă prin șirurile următoare se opune disoluțiunii Adunărilor și venirii unui alt guvern.
Care rege însă putut-a chema la guvern niște simpli indivizi? Și toți știu că fosta partită, ce se zicea conservatoare, nu mai esistă.
Mulți dintre bărbații cei eminenți din acea partită au părăsit-o. Fapt clar, pozitiv și de cea mai mare gravitate.
Puținii cari au mai rămas sunt divizați în ideile lor politice. Țara toată știe diviziunea ce s-a produs prin „Timpul“ chiar între dd. Lascar Catargi și Maiorescu.
D. Carp a spus în Cameră c-acea partită n-are o programă serioară, conservatoare și națională, ș-a expus națiunii programa dumisale.
Domnul Carp a rămas singur și partita în care era este fără programă și foarte strențuită.
Astfel dar pretinșii conservatori nu pot veni la guvern, pentru că nu mai sunt o partită.
Nu mai sunt o partită căci nu au o programă clară și cunoscută națiunii și Europei și sunt părăsiți de către mulți din bărbații cei emininți pe cari națiunea îi cunoaște.
Nu mai sunt conservatori, căci faptele au dovedit c-adevărații conservatori au fost și sunt membrii partitei liberale naționale.
Toate bune și frumoase. Să admitem că programul nostru e necunoscut, deși l-am spus și l-am rezumat de atâtea ori în două cuvinte.
Care e însă programul d-voastră, clar și cunoscut națiunii și Europei? Dacă al nostru e neclar și necunoscut, nu s-ar putea să vedem odată ceea ce numiți programul d-voastră? De atâția amar de ani tot vorbiți de existența unui program roșu, pe care nimeni în lume nu-l cunoaște, încât ar fi o adevărată binefacere pentru partidul d-voastră, pentru cititorii „Românului“, pentru națiune și — haiti, fie — pentru Europa dacă l-ați reproduce odată acel misterios program îngropat în negurile unui trecut de patruzeci de ani, îngropat în poeziile neogrecești ale lui Serurie și în traducerile din neogreacă ale d-lui C.A. Rosetti. Dați 'l pe față odată să vedem cari-i simbolul de credință a nouăi Bizanțe, dogmele patriotismului de industrie?
Nouă ne e necunoscut și credem că și țării întregi.
Dacă ar întreba însă cineva care e adevăratul program al partidului roșu am arăta că, afară de tendența generală de cumul, nepotism, păsuieli, diurne ș.a., momentan el cuprinde două puncte, a căror realizare, după cât se spune, se va încerca de către patrioți.
Întâiul punct al programei recente este răscumpărarea drumului de fier Cernavodă-Chiustenge. Se zice deocamdată că, afară de cumnatul d-lui C.A. Rosetti, celebrul d. Grant, atât prezidentul Camerei cât și cel al Senatului ar fi având o dragoste deosebită pentru acest proiect de răscumpărare. Compania Cernavodă-Chiustenge cerea 9 milioane pentru acest drum. În urma dragostei trinității bucureștene prețul s-a urcat la 17 milioane.
Al doilea punct al programei e milionul lui Aristid … Aristid al d-lui Grădișteanu. Cestiunea aceasta devine foarte spinoasă când cugetăm că d. Brătianu este la putere împreună cu ai săi, că o mulțime de oameni sunt în daraveri cu statul și că, la putere fiind dumnealor, oamenii, vrând-nevrând, cată să bage mâna 'n buzunar spre a împlini milionul subscripției naționale. Dacă roșii n-ar fi la putere, altceva. Dar așa subscripția seamănă mult a spoliație cu mâna armată.
Iată programul real până ce „Românul“ va binevoi a ne da pe cel ideal, după care pretinde că se mișcă coreligionarii lui politicii.
❦