[7 iunie 1881]

Ieri s-a citit în Adunări mesajul regal prin care sesiunea Corpurilor legiuitoare se prelungește până la 15 iunie inclusiv. În ședința de ieri a Camerii, care a ținut numai o oră — delegații diferitelor comitete trebuind să lucreze în secțiuni — d. N. Gane a adresat o interpelare guvernului relativă la cele 10 milioane acordate de Constituantă capitalei Iași. D. Gane știe că mai multe tratări s-au urmat între reprezentanții consiliului comunal ieșean și guvern pentru a pune capăt diferendului; asemenea știe că un proiect de lege s-a subscris de cătră întreg Consiliul de Miniștri, prin care proiect se curma diferendul într-un mod definitiv; onor. interpelator știe apoi că M. Sa Regele a subscris mesajul de înaintare a acelui proiect, dându 'l în deliberarea Camerii. Astfel, d. Gane interpelează pe guvern și în special pe dd. miniștri de finanțe și interne cu scop să afle cari sunt cauzele cari întârziază înaintarea acelui proiect. Dezvoltarea acestei interpelări trebuie să se facă astăzi.

Informația noastră despre demisia d-lui ministru de război Slăniceanu se confirmă. Am arătat ieri deja atât punctele interpelării d-lui Grădișteanu cât și moțiunea de blam care trebuia neapărat să determine retragerea d-lui Slăniceanu. Incidentul a fost însă prea interesant pentru a nu reveni asupră-i și credem a nu putea face aceasta mai bine decât reproducând pasajele de fond din dezvoltarea interpelării d-lui Grădișteanu.

În privința școalei de aplicațiune interpelatorul constată că d. ministru a numit de pe acuma un director al acelei școale, înainte de termenul prevăzut de lege pentru deschiderea școalii și fără măcar să fi prevăzut în buget numirea directorului înainte de vreme. Al doilea punct al interpelării este privitor la un anunț publicat prin ziare în care se spune că fiind depus în Cameră un proiect de lege pentru cutare întreprindere, apoi (voteze-se sau nu proiectul) se și publică licitația pentru darea întreprinderii.

Punctul al treilea și cel scandalos este privitor la neregularitățile și abuzurile ce s-au făcut la Ministerul de Război cu contractele de furnituri ale oștirii. După cercetarea tuturor dosarelor interpelatorul s-a convins că procedarea generală urmată în Ministerul de Război mai cu toate contractele de întreprindere este aceasta:

Se face licitațiune, se adjudecă cutare întreprindere asupra cutării persoane în cutari condițiuni; licitațiunea se supune Consiliului de Miniștri, care o aprobă. Dar, imediat când este vorba de recepțiunea furniturei contractate, se ivește cazul următor: conform contractului și conform regulamentului Ministerului de Război, furniturile, oricari ar fi, trebuie să fie supuse unei comisiuni de examinare și, după art. 18 din regulament, dacă comisiunea zice că acele obiecte nu întrunesc condițiunile, regulamentul ordonă că trebuiesc timbrate ca respinse, pentru ca nu pe urmă să se poată prezenta la o altă concurență, la o altă furnitură. Ce se urmează însă? Se urmează într-un mod general faptul următor: Comisiunea constată că marfa, furniturile, nu este în condițiunile contractului, că ele trebuiesc respinse. În loc să se aplice timbrul conform regulamentului, petițiuni peste, petițiuni din partea diferiților antreprenori vin la minister și atunci începe o serie de aprețieri venind unele după altele din partea ministrului, care zice la unele: Având în vedere și considerând, să facem un scăzământ de … La altele: Având în vedere și considerând, să facem un scăzământ de…

Interpelatorul ilustrează apoi cu exemple, întemeiate pe acte din dosare, această procedură a ministerului. Este un contract de furnituri cari sunt respinse mai întâi; contracciul propune un aranjament cu scăzământ de 7 și jum. la sută; comisia opinează că furniturile trebuiesc respinse, totuși, adaogă comisia, ministrul, dacă voiește, le poate primi, însă numai cu un scăzământ de 40 la sută. D. ministru Slăniceanu, considerând urgența (acesta era calul de bătaie al ex-ministrului, în toate afacerile de acest fel, urgența), admite a se primi furniturile cu 20 la sută scăzământ. Contracciul, d. Rosenthal, se plânge, protestează, dar sfârșește prin a se mulțumi și așa. La predarea furniturilor însă contracciul începe iar să protesteze, să se plângă și să stăruie; în urma stăruințelor contracciului, d. ministru consimte, după trecere de timp, a mai scădea scăzământul de la 20 la sută, la care se învoise și contracciul, la 12 la sută. „Și cum s-au făcut, întreabă interpelatorul, aceste contractări, pertractări și subtractări? Cu consimțământul Consiliului de Miniștri? Supusu-s-a cazul în Consiliul de Miniștri?“ Nu. Toate acestea s-au făcut din propria și singura autoritate a d-lui ministru de război.

Iată acuma cum stă și afacerea furajului cailor din Dobrogea. D. ministru Slăniceanu, spre a vedea în ce condițiuni s-ar putea face acest furaj, se adresează mai întâi la administrația Domenielor Statului și totodată întreabă și pe șefii de corpuri din Dobrogea cam în ce condițiuni se poate face furajul acolo? Șefii de corpuri telegrafiază către ministru, încunoștiințându-l că se însărcinează ei să facă acest furaj cu preț de 90 bani de cal. Deși în aceste telegrame și raporturi ale șefilor de corpuri se arată prețul de 90 bani de cal, care preț da mai multe avantaje chiar corpurilor, fiindcă puteau face economii, căci acesta era prețul maxim, totuși d. ministru Slăniceanu decide ca să se pună în licitație furnitura furajului și, lucru curios, că, în referatul care-l face la Consiliul de Miniștri asupra aprobării licitațiunii, d. ministru Slăniceanu, nu zice nici un cuvânt de existența acestor raporturi! Se aprobă dar licitațiunea pe 1 leu și 12 bani de cal; dar se aprobă nu pe 5 trimestre, ci numai pe 3 trimestre și contractul se încheie în urma acestei licitațiuni pe 3 trimestre, conform hotărârii Consiliului de Miniștri. Expiră termenul. Raporturi din nou ale șefilor de corpuri, cari spun că se însărcinează dânșii cu furajul, fiindcă este o deosebire mare. Iată ce se găsește chiar în dosarele Ministerului de Război. La 1879 furajul n-a costat decât 89 de bani de cal și, de la 89 de bani cât a costat în 1879, acum se urcă la 1 leu și 12 bani de cal. Cer corpurile să facă ele aprovizionarea furajului și cu toate acestea, d. ministru Slăniceanu, fără avizul prealabil al Consiliului de Miniștri, din propria d-sale autoritate, fără o nouă licitațiune, prelungește contractul pe care-l avea încheiat cu d. Saniel Marcus, ginerele d-lui Rosenthal, același d. Rosenthal de care se vorbește mai sus.

Toate acestea sunt fapte pozitive, pe cari d. ministru Slăniceanu nu le putea contesta și nici n-a încercat să le contesteze, dosarele fiind de față. Senatul, credem, a fost prea indulgent cu d-sa votând moțiunea Grădișteanu: incorectitudinea vădită a d-lui ministru Slăniceanu, ca să întrebuințăm un eufemism, ar fi trebuit să-i atragă ceva mai mult decât un vot de blam.

❦