Criza ministerială din Paris pare a primi o turnură de comedie. Președintele Republicei, opinia publică și majoritatea deputaților și senatorilor poftesc pe Gambetta în fruntea cabinetului și, cu toate acestea, el cată să mai aștepte mult până să-și realizeze mandatul. Ministeriul Ferry e ca și demisionat, dar fără a se putea retrage. El trebuie să se prezinte în fața Camerii, să salute pe reprezentanții suveranului popor cu clasicul Morituri te salutant, să se justifice, să asculte cu evlavie critica și dojanele lor. Așa vrea Gambetta și așa o fi trebuind să fie. Oricum, situația pare a se fi mai clarificat.
Președintele Grévy a scris, acum câteva zile, lui Gambetta că dorește să vorbească cu dânsul asupra actualei situații politice. Gambetta a urmat acestei invitări ducându-se la președintele, unde conversația s-a învârtit în jurul evenimentelor politice de la închiderea Camerei încoaci și a situației politice creată prin ultimele alegeri. Grévy a recunoscut, cum vedem dintr-o telegramă a foilor străine, caracterul progresist al alegerilor din urmă; Franța, fără a dezaproba politica înțeleaptă și moderată din ultimii ani, și-a exprimat dorința în mod incontestabil ca să se înainteze pe calea reformelor. „Eu sunt sigur, a zis Grévy, că totodată Franța dorește executarea acestei programe supt conducerea bărbatului care a fost primul ei autor și cel mai neobosit al ei propagator“. Spre a corespunde acestei clare indicații a alegătorilor franceji Grévy zice să s-a simțit obligat să confereze și să audă consiliele conducătorului majorității Camerii înainte de începerea crizei oficiale ministeriale și înainte de a se întruni Camera.
Gambetta a mulțumit mai întâi președintelui pentru încredere și s-a declarat gata, dacă s-ar pronunța Camera în acest sens, a prezenta președintelui un program și, dacă s-ar ajunge la o deplină înțelegere, a forma un ministeriu; dar e imposibil, cel puțin oficial, de a face ceva înainte de a-și fi dat Camera părerea sa. Ministerul actual, înainte de a se închide Camera, a obținut un vot de încredere; în sesiunea din urmă ministerul niciodată n-a fost în minoritate și din nimic nu se vede că alegerile s-ar fi făcut contra ministerului; țara deci n-ar înțelege de ce ministerul, la începutul ședințelor, să nu se prezinte Camerii spre a justifica politica interregnului și să ceară un nou vot de încredere. Numai după o dezbatere publică mare, cât se poate de amănunțită, se va recunoaște care majoritate va guverna într-adevăr. Din realegerea foștilor deputați nu se poate conchide a priori că ne aflăm tot în fața aceleiași Camere; aceiași deputați pot reveni cu păreri și mandate modificate; de aceea, pentru moment, parlamentar și politic vorbind, nu e posibilă formarea unui nou minister. Actualul minister să se prezinte în fața Camerii și numai dezbaterea va lumina viitorul.
Grévy declară că pune prea mult preț pe opinia lui Gambetta, pe care pare a o împărtăși. Gambetta asigură pe Grévy despre devotamentul său și că e gata a urma orice invitare a lui Grévy când acesta ar dori vreo conferință.
Această convenire a durat aproape o jumătate oră. Președintele a chemat apoi pe ministrul președinte Jules Ferry și i-a comunicat conținutul întrevorbirii. Ferry a pledat mai 'nainte pentru formarea cabinetului înainte de a se întruni Camera și, crezând că Gambetta va lua afacerile guvernului, era să-și dea demisiunea oficial. Dar fiindcă Grévy, în urma acestei conversații, n-a putut oferi lui Gambetta prezidiul ministerial, se crede că ministerul va mai întârzia cu demisiunea. Dar, chiar dacă ar demisiona acum, miniștrii tot ar trebui să rămână până la formarea noului cabinet și astfel ar avea ocazia de a se justifica în fața Camerii. Cestiunea dacă Gambetta va fi ministru-președinte cu sau fără portofoliu nu s-a atins; dar se crede ca sigur că, dacă împrejurările vor chema pe Gambetta la guvern, Grévy are de gând să-i dea toată libertatea de acțiune îndată ce ar domni o înțelegere asupra programei. Toate listele ministeriale publicate până acum sunt falșe; Gambetta n-a făcut încă propuneri nimănui.
❦