[7 octombrie 1881]

Prin faimoasa scrisoare din Rusciuc d. C.A. Rosetti a declarat, la 1857, că e frate cu Rosenthal.

Se vede că în calitatea de frate cu evreii, venind la minister, a înființat secretariatul estraordinar pentru Moldova, post neprevăzut în buget, neautorizat prin nici o lege, menit însă a organiza pe evrei în partid roșu.

De când d-sa are la îndemână pe d. Guță Panu, circulările curg de la Ministerul de Interne; diletantismul literar pus în serviciul celui politic dă naștere la o mulțime de probe de stil, iscălite de C. A. Rose…nthal.

Dar acest diletantism nu se mărginește a fi pur literar, ci e totodată, din nefericire, politic.

Ministrul nostru de interne n-are nici o idee clară despre ceea ce trebuie a se face în privirea cestiunii izraelite, ba nici poate avea o idee. Cosmopolit precum este și adept al teoriei „om și om“, necunoscător istoriei noastre naționale și legislațiunilor altor țări pe cât privesc această materie, d. C.A. Rosetti crede a putea înlătura cestiunea izraelită printr-o circulară concepută de ilustrul Guță, prin care se încredințează că legea poliției rurale are să facă minunea de-a scăpa țara de boala socială.

În același timp în care această circulară se publică, pe sub mână d. C.A. Rosetti încvartiruiește pe jidovimea imigrată peste toată România, împle orășelele Țării Românești cu aceleași elemente cari au adus decadența morală și fizică a populațiunilor noastre din Moldova. Pe la punctele de graniță pe de altă parte curg evreii cu pașpoarte în regulă, căci guvernele lor respective, ca să scape de ei, le dau bucuros pașpoarte, ba poate chiar și bani de drum.

Țara în care d. C.A. Rosetti e stăpânitor e neapărat Eldorado al tuturor scursăturilor. La noi lucrul merge atât de departe încât chiar dreptul de grațiare, pe care constituția 'l dă regelui, a devenit un monopol jidovesc.

Evreii cari au bătut pe preuteasa română pentru că privea la îngroparea rabinului Șorr au fost grațiați.

Îndată ce un evreu ar fi condamnat pentru escrocherie, pentru faliment fraudulos, pentru crime ori delicte specific evreiești, se țin lanț stăruințele până împrejurul regelui, de unde vine neapărat… grațiarea. Românul, de va fi furat o găină, șade luni și ani în temniță; evreul ce prin faliment fraudulos va fi ruinat zeci de familii poate fi sigur că va fi grațiat, prin protecția și conexiunile ce le are solidaritatea neamului lor.

Dacă un judecător va fi drept și va pronunța sentințe pedepsitoare asupra evreilor poate fi de mai nainte sigur că, sau va fi pus în disponibilitate, sau permutat… sau înaintat la vro Curte din alt loc, numai să scape cuibul evreiesc de el.

O conspirație întreagă contra negoțului român, contra muncii române, contra statului român, conspirație la care iau parte fără s-o știe poate sferele noastre determinante, însă unii cu bună știință și între aceștia desigur putem cita pe d-alde Gheorghian, Guță Panu și pe părintele lor spiritual, d. C.A. Rosetti.

Relevăm toate acestea pentru a putea esplica circulara, necalificabilă din punct de vedere național, a d-lui C.A. Rosetti. Necalificabilă, pentru că ministrul de interne trebuie să știe cât de mult populațiile noastre sunt esploatate de acești străini, trebuie să știe că țara nu se află decât în cazul de legitimă apărare. Dar se 'nțelege… pentru fratele lui Rosenthal legitima apărare a elementului istoric în contra imigrațiunii și exploatării străine e o uneltire criminală. Când poporul nu mai găsește nici un sprijin în administrația sa venală, în justiția lipsită de experiență, nicăiri, când el s-ar decide a-și apăra moșia precum și-o apărau străbunii lui, cu parul, atunci d. C.A. Rosetti e virtuosul, poporul e criminal. Dar ce să facă poporul românesc dacă legiuitorii și căpeteniile lui nu fac nimic? Să se lase despoiat, să se simtă străin în țara lui proprie, să moară? Libertatea de-a muri e desigur aceea pe cari i-o concedeți mai lesne, după cum ne 'nvață datele statistice.

Existat-au și în alte țări cestiune izraelită, ba există încă. Dar a intervenit regele, statul, pentru a o regula, pentru a da o scurgere elementelor parazite.

Iată de ex. câteva paragrafe din edictul lui Frideric Vilhelm III privitor la poziția evreilor în Prusia.

§ 1. Evreii cu privilegii, patente de naturalizațiune, răvașe de protecție și concesiuni se vor privi ca pământeni.

§ 2. Durata acestei calități ce li se atribuie ca pământenii li se acordă însă numai sub următoarele condiții:

Să poarte porecle hotărâte de familie.

Nu numai în purtarea condicelor lor de negoț, ci și în compunerea contractelor lor și a declarațiilor juridice a voinței lor să se servească de limba germană sau de altă limbă vie, iar la iscălirea numelui lor să nu se servească de alte litere decât de cele germane sau de cele latine.

§ 3. Până 'n șase luni de la data publicării acestui edict oricare evreu privilegiat trebuie să declare la autoritatea domiciliului său ce nume voiește să poarte. Cu acest nume va fi numit atât în pertractările și în eliberările de acte publice, precum și în viața comună.

§ 4. După ce va urma declararea și stabilirea numelui de familie, fiecare va primi de la guvernul provinciei sale, în care-și are domiciliul, un certificat că e pământean, care certificat îi va servi lui și urmașilor lui în loc de răvaș de protecție.

§ 5. Evreii aciia cari vor lucra în contra prescripțiunilor 2 și 3 se vor considera și trata ca evrei străini.

§ 6. Ne rezervăm de-a hotărî prin legi, cu vremea, întru cât evreii pot fi admiși la servicii publice și funcțiuni ale statului.

§ 17. Evreii pământeni pot să încheie căsătorii între dânșii fără ca pentru aceasta să aibă nevoie de-o autorizare specială, întrucât nu e necesară, după prescripțiuni generale, învoirea sau permisiunea altora la încheiarea căsătoriei.

§ 18. Dar e nevoie de-o autorizare specială când un evreu pământean se însoară c-o evreică străină.

§ 19. Prin căsătoria c-o evreică pământeană evreul străin nu câștigă dreptul de-a se așeza în statele noastre.

§ 30. În nici un caz rabinii și mai marii evreilor nu-și pot aroga vro jurisdicțiune sau dirigerea de moșteniri pupilare.

§ 31. Evreilor străini nu le e permis a se așeza în statele noastre până ce nu vor fi câștigat dreptul de împământenire prusian.

§ 32. La câștigarea dreptului de pământenie nu pot ajunge decât după propunerea guvernământului provinciei în care vor să se așeze și cu aprobarea ministerului nostru din lăuntru.

§ 34. Evrei străini nu pot fi primiți nici ca rabini, nici ca servitori bisericești, nici ca calfe și ucenici, nici ca servitori în casă.

§ 35. Acei evrei pământeni cari vor lucra contra dispozițiunii §- lui 34 de mai sus se vor pedepsi cu 300 taleri amendă sau, în caz de neavere, cu închisoarea măsurată după regulile în general stabilite a preschimbării pedepselor, iar evreul străin se va transporta numaidecât peste graniță.

§ 36. Evreii străini au permisiunea de-a intra în țară pentru a trece prin ea sau pentru afaceri de comerț permise. Despre procedarea ce au a urma ei și care se va urma contra lor autoritățile polițienești vor primi o deosebită instrucție.

§ 38. În Königsberg în Prusia, în Breslau și în Frankfurt lângă Oder pot să petreacă și evrei străini în vremea bâlciului și cu permisiunea autorității.

Iată cum se apără un stat sănătos de invazie. Nu ni se spună că această lege, dată în secolul al nouăsprezecelea în unul din cele mai civilizate state din Europa, a fost abrogată. Rău s-a făcut că s-a abrogat și o dovadă că rău s-a făcut este mișcarea antisemitică care a cuprins și frământă Germania atât în cercurile de sus cât și în cele de jos ale ei.

D. de Bismarck, care desigur simte cu repugnanță cum evreii vor să devie elemente determinante în statul german, nu este cu totul străin de această mișcare. Cerem iertare de la pana noastră proprie că îndrăznim a cita numele principelui în aceleași șiruri în cari cităm pe un C.A. Rosetti și pe alți pitici.

Am fi nedrepți se 'nțelege de-a amesteca pe toți evreii în aceeași categorie; căci prin intuiție ne-am încredințat că există marea deosebire între cei veniți de mult în țară, adică de o sută și mai bine de ani, și cei veniți de la 1840 încoace. Acești din urmă sunt cei răi. În Moldova se găsesc adesea alături orășele cu evrei cu totul deosebiți. În județul Iași bunăoară nu e absolut nici o comparație între evreii din târgușorul Bivolarii, cari sunt vechi, vorbesc și se poartă țărănește, sunt prietenoși și de bună credință, și între rasa dușmănoasă și sălbatică din târgușorul Sculenii. Dar o lege de incolat ar putea face deosebire între cei în adevăr pământeni, cari prin contact secular cu poporul nostru i s-au asimilat în mare parte, afară de religie, și între cei veniți de 30-40 de ani încoace, cari sunt neasimilabili pe un secol înainte.

Circulara d-lui Rosetti va avea însă tocmai efectul contrariu de acel ce urmărește. Ministrul nostru de interne prea e urât de toată țara adevărată pentru ca aceea ce el zice să nu dea naștere unei vii rezistențe.

Astfel la 4 octomvrie s-a răspândit o foaie volantă hectografiată îndreptată tocmai contra circularei ministeriale. Primul punct al acestei foi spune:

Să facem apel la întreaga națiune română ca să ne dea nouă concursul, iar nu ideilor ipocrite ale d-lui C.A. Rosetti. (Vedeți circulara no. 17219 din 1 oct. către d-nii prefecți din țară.)

Celelalte puncte nu le comunicăm, de vreme ce cuprind un apel la acte ilegale, iar denunțători ai poporului nostru nu suntem nici atunci când el n-ar avea dreptate.

❦