[8 aprilie 1881]

Criza ministerială continuă și până acum nu se știe chiar în sferele guvernamentale cine va fi însărcinat cu compunerea noului cabinet. În întrunirea din urmă a majorităților celor două Camere, întrunire care s-a ținut după depunerea demisiilor cabinetului în mâinile M. Sale Regelui, d. I.C. Brătianu a declarat că, pentru motive de sănătate pe de o parte, iar pe de alta pentru motive de conveniență parlamentare, d-sa se retrage de la putere și nu mai poate primi sarcina reconstituirii cabinetului. Dintre asistenți au luat cuvântul mai mulți, între cari și d. senator Ion Ghica. Toți au îndemnat pe d. I.C. Brătianu să se însărcineze cu formarea noului cabinet. D. Brătianu, promițând că oricare ar fi guvernul liberal care se va forma, d-sa îi va da tot concursul și că acest concurs nu va fi slab pentru aceea că d-sa nu va lua parte la guvern, a spus că lasă d-lui C.A. Rosetti sarcina de care e vorba. D. prezident al Camerii declinând onoarea acestei sarcine, d. Brătianu a stăruit ca majoritățile Camerelor să dea mandat prezidenților acestora, dd. C.A. Rosetti și Dim. Ghica, spre a alege dânșii pe unul dintre membrii partidului guvernamental și a-l desemna Coroanii pentru ca dânsa să-l însărcineze cu formarea cabinetului. Majoritatea rămase cu toate astea nestrămutată în declarația făcută odată că dorește ca d. Brătianu să formeze ministerul. D. Brătianu de asemenea repetă declarația că nu poate primi această sarcină. Se zice că d. Brătianu ar fi spus că această hotărâre nestrămutată și-a luat-o din cauză că este sătul de politica de interese personale de care este condusă majoritatea partidului și care politică nu spera că va fi părăsită, deoarece toate sfaturile d-sale n-au servit până acuma la nimica. În urma acestora se zice că d. Dim, Brătianu, ministrul român la Constantinopol, va fi chemat de acolo de cătră M. Sa spre a primi sarcina pe care o refuză d. I.C. Brătianu. Se vorbește de asemenea de d. senator I. Ghica.

Oricum ar fi, noi nu vedem ce bun poate ieși pentru țară din această a 37-a încarnațiune a lui Vișnu demagogic ce se numește I.C. Brătianu. Fie d-sa în persoană la putere sau rămână după perdea, cum a făcut până astăzi colegul d-sale d. C. A. Rossetti, nimic nu va fi schimbat; aceiași oameni, același sistem, aceleași rezultate. Și cu toate astea dindărătul acestor majorități oficiale stă țara întreagă nemulțumită și dezgustată. Lacomii din Adunările roșie au speriat pe însuși îndopătorul lor. D. I.C. Brătianu nu le-a ascuns în adunarea intimă de la Senat sentimentele sale. Dar dacă însuși d. Brătianu, care a fost cumpărătorul acestor conștiințe, nu mai vrea să continue această tristă meserie, dacă dezgustul îl îneacă și se gândește cu dor la viața privată, cari pot să fie sentimentele țării, ce de cinci ani și mai bine plătește această negustorie?

Cine nu știe afacerile scabroase (sau scârboase pe românește) săvârșite de corifeii partidului, rechizițiile Mihălescu-Warszawsky rămase nepedepsite, jocurile la bursă cu ocazia răscumpărării căilor ferate și a acțiunilor Băncii Naționale, bacșișurile luate cu ocazia împământenirilor evreilor denunțate prin presă de însăși victimele? Pe lângă acestea oricare deputat sau senator roșu, fie omul cel mai mărginit sau cel mai necinstit, ceea ce se întâmplă mai adeseaori, este un mic satrap în județul său. De este proprietar, numai tocmelele lui se aplică, fie ele cât de abuzive și cât de nedrepte. Numai pe la moșia lui trec puținele șosele ce se fac; orice abuz îi este permis. De este avocat, numai procesul pe care dânsul îl apără este sigur de a fi câștigat și, fiindcă tocmai cauzele rele caută în influență tăria ce nu o au din punctul de vedere al dreptului sau al echității, ne putem da lesne seama de starea justiției în județe. Să mai adăogăm pe lângă acestea nenumăratele rude ale acestor tirani parlamentari cari ocupă toate funcțiunile și cărora, se poate zice, totul este permis.

Iată starea de lucruri de care însuși autorul ei începe a fi dezgustat, cu atât mai mult că nimic nu satură pe acești îndopați și cu cât li se dau mai multe satisfacțiuni cu atâta pofta de mâncare le crește, căci, cum zice francezul, l'appétit vient en mangeant.

Până și stabilimentele de binefacere înființate pentru bolnavi au devenit un mijloc de ingerență politică, fiind date la discreția câtorva personalități influente. Asemenea tutunurile, Casa de Depuneri și Consemnații, administrația căilor ferate au devenit atâtea pretexte pentru a se căpătui senatori și deputați ai majorității. În contra spiritului și chiar a literii Constituțiunii Camera și Senatul sunt compuse în mare parte de funcționari retribuiți de stat sau de instituțiuni cari atârnă de stat.

Astfel aceste Adunări născute din corupție, trăind prin corupție, nu pot pieri decât prin însuși excesul corupției lor. Momentul în care chiar născătorul lor, d. Brătianu, caută să zică: Destul! pare că a sosit dacă d-sale îi mai rămâne o scânteie de patriotism și de probitate, dacă și aceasta nu este una din acele înscenări cu cari ne-a deprins.

Singurul remediu, după părerea noastră, nu poate fi o nouă combinațiune de nulități roșie lipsite de astă dată și de țifra care le da oarecare valoare, adecă de prezența d-lui I.C. Brătianu în minister; scăparea țării nu poate fi decât într-o totală schimbare de sistem și de oameni.

Dacă mai rămâne ceva virilitate în instituțiile noastre politice, oarecare spirit politic în sferele înalte cari hotărăsc de soarta noastră, această schimbare nu mai poate fi întârziată nici cu un moment. Dacă nu, vom merge așa până la ruina materială și la descompunerea morală desăvârșite.

❦