Cestiunea Dunării

[4 ianuarie 1881]

„Corespondența politică“ se ocupă pe larg de atitudinea României în cestiunea Dunării și de opozițiunea ei în contra Austriei.

Această politică a României, zice numita foaie, își are baza în cestiunile interioare. De câteva luni opozițiunea caută să răstoarne guvernul cu orice preț. Nici o altă cestiune nu era mai bine venită ca a Dunării. „Dunărea română este a românilor“; „România dorește influința Europei, niciodată însă pe cea a unei singure puteri mari“ — niște asemeni fraze au totdauna un farmec pentru inimele „patriotice“ și în acest sens presa a amețit opiniunea publică, încât guvernul român a crezut de cuviință a face mai mult decât presa declarând printr-un organ oficios că va persista în opoziția sa contra opiniunii tuturor celorlalte puteri, împiedecând printr-o rezistență pasivă d-a se realiza vreo combinațiune neplăcută lui. Prin aceasta — observă foaia vieneză — România a ajuns în punctul de-a sta în opoziție față cu întreaga Europă. Într-adevăr, cei din București nici n-au învățat, nici n-au uitat nimic. Ei se poartă ca și cum ar fi și astăzi sub garanția marilor puteri și uită că, o Românie independentă cată să suporte toate consecințele politicei sale.

❦