D-na Pezzana

[3 aprilie 1881]

Aseară a fost a șaptea reprezentație a d-nei Pezzana, a acestei ilustre artiste care a fanatizat publicul orașelor mari de pe cele două continente și care la noi joacă înaintea unei săli totdeauna goale. Aseară d-na Pezzana a jucat înspăimântătoarea tragedie bourgeoise a lui Zola, Tereza Raquin. Emoțiunea ce a simțit-o puținul public care asista la reprezentație este indicibilă. Ceea ce face d-na Pezzana în actele 3 și 4 în Tereza Raquin este o producție fenomenală, prodigioasă, despre care nu-și poate face cineva o idee cât de slabă fără s-o vază.

În Sora Tereza, ca și în Dama cu camelii, ca și în Tereza Raquin, producția genialei artiste atinge aceleași proporțiuni. Mâine seară joacă pe Sora Tereza.

Destul de rău dacă nici mâine seară publicul nostru nu va face amendă onorabilă și nu va repara într-un chip strălucit indiferența lui de până acuma față cu ilustra artistă, indiferență ce, până în fine, nu s-ar putea explica decât prin lipsa-i complectă de gust, de inteligență și de cultură. Destulă rușine dacă și mâine seară d-na Pezzana va juca fără sală plină!

Din parte-ne, noi, cari totdeauna ne-am cunoscut bine lumea, am dori să nu fie și mâine seară teatrul gol. Am dori, dar nu prea sperăm, și o zicem aceasta — noi, ce din nenorocire facem în țara noastră (de acuma, în regatul nostru) literatură, chip și seama artă — o zicem cu tot dezgustul de care trebuie să fie plină viața celui osândit a predica în pustie.

Ne-ar părea însă foarte rău dacă amicii noștri, mulți puțini câți i-avem și cu cari suntem chemați a împărtăși aceeași soartă în dezgustătoarea viață publică de la noi, n-ar putea veni mâine seară să uite împreună cu noi, pentru câteva momente, această viață prin farmecul Sorii Terezii.

❦