I

„Monitorul oficial“ din ultima zi a anului trecut dă rezumatul celor petrecute la 18 decemvrie cu ocaziunea inaugurărei acestei școli și cuprinde discursul-program rostit de maiestrul de conferințe, d. I. Crăciunescu, în fața rectorului Universității, a multor notabilități școlare și-n fața studenților în fine.

Negreșit am fost datori să citim asemenea cuvântare, cu atât mai mult că trece de operă a doctorului în litere, a judecătorului de la trib. Ilfov, a profesorului de estetică de la Facultatea din București, a maiestrului de conferințe de la Școala Normală; c-un cuvânt, de lucrare a unei personalități considerabile în aparență, dar un ambițios de arginți ce se înfățișează ambițios de știință în realitate.

Se vede că ziua de 31 decemvrie 1880 a fost hotărâtă să demascheze și pe acest ilustru pseudoerudit, și pe acest speculator de știință numit Ioan Crăciunescu. Atât mai rău pentru d-sa și atât mai bine pentru tinerimea silită a culege învățătura moralei, a binelui și frumosului din prelegerile problematice ale unui plagiator ce va rămânea celebru în ăst meșteșug.

E amar pentru noi să constatăm vițiul, dar în fața funestei boale a învățaților de contrabandă nu ne putem opri d-a zugrăvi precum se cuvine pe cel ce-l practică, pe cel ce are îndrăzneala necalificabilă d-a-și inaugura conferențele sale pedagogice precum urmează.

Discursul rostit de d. Ion Crăciunescu în ziua de 18 decemvrie 1880 („Monit. Oficial“ No. 292 din 31 dec. 1880, p. 3412).

Domnilor,

Un împărat filozof, Marcu Aureliu, în cartea I a confesiunilor sale, enumerând toate persoanele despre cari avea să se laude, face o mențiune specială despre magiștrii și perceptorii săi și mulțumește zeilor că i-au dat așa de buni. Cu modestia care se cuvine unui filozof recunoaște, începând cu guvernorul primei sale copilării, că acești oameni înțelepți și savanți i-au dat gustul virtuții, depărtând de la el vițiile și prejudițiile. Nu uită pe nici unul: Diogenet, Rusticus, Apolonius, Sextus, Alexandru Gramaticu, Catulus, Maximus; numele lor se găsesc amestecate cu acelea ale părinților săi, fraților, surorilor. Se arată, mai cu seamă recunoscător, că de la ei a aflat că pentru a crește un copil să nu ne uităm la nici un sacrifici. Cugetare gravă și frumoasă, d-lor, care venind de la un asemenea om merită să fie aprofundată.

……………

În starea de lucruri actuale nimic mai greu decât recrutarea profesorilor. Dificultatea, pe lângă cele spuse, mai are și alte cauze. Mai întâi funcțiunile învățământului sunt foarte modeste, fiindcă în genere sunt puțin retribuite și, fiindcă astăzi mai mult decât oricând considerațiunea o cam are averea, se găsesc mult mai mulți ambițioși de bani decât de știință.

Al doilea, vocațiunea profesoratului e încă poate mai rară decât aptitudinile ce el exige; fără să mai punem timpul și munca, care echivalează cu un capital considerabil.

Apoi sarcina e delicată fiindcă ne ocupăm de suflete și prin urmare responsabilitatea foarte grea; și, în fine, cu capacitatea recunoscută trebuie să se unească multe cunoștințe serioase, precise, variate, asemenea și calitățile morale cari nu sunt comune în nici o profesiune și cari în profesorat sunt de rigoare. Adevărat profesor e acela care stabilește incontestabil autoritatea sa prin austeritatea caracterului său, prin asiduitatea de a îndeplini punctual datoriele, prin profunditatea cunoștințelor sale.

L'Education dans l'Ecole libre par I. M. Guardia, docteur es lettres, professeur a l'Ecole Monge (Paris, G. Pedone-Lauriel editeur). Chapitre III. Le professeur, pag. 225.

L'empereur Marc-Aurele, dans le premier livre de ses Confessions, passant en revue toutes les personnes dont il avait a se louer, fait une mention toute speciale de ses maîtres et percepteurs et il re-mercie les dieux de lui en avoir donne de bons. Avec la modestie qui sied a un philosophe il reconnaît, en commençant par le gouverneur de sa premiere enfance, que ce sont ces hommes sages et savants qui lui ont donne le gout de la vertu, en ecartant de lui les vices el les prejuges. Il n'en oublie pas un seul: Diogenete, Rusticus, Apolonius, Sextus, Alexandre le grammairien, Catulus, Maxime, dont les noms se trouvent meles a ceux de ses parents, de ses freres et soeurs. Il temoigne particulierement sa reconnaissance a son arriere-grand pere. C'est grace a lui (de la ei!) que j'ai appris, dit-il, que „pour elever un enfant aucun sacrifice ne doit couter“. Grave et belle reflexion qui veut etre approfondie venant d'un tel homme.

……………

Rien de plus difficile que le recrutement des professeurs. La difficulte tient a beaucoup de raisons. En premier lieu, les fonctions de l'enseignement sont tres modestes parce que, generalement, elles sont peu retribuees; et comme aujour-d'hui plus que jamais la consideration est attachee a la richesse on trouve infiniment plus d'ambitieux d'argent que de savoir. En second lieu la vocation du professorat est peut-être encore plus rare que les aptitudes qu'il exige; sans compter une mise de temps et de travail qui équivaut à une mise considerable de fonds.

En outre, la tâche est des plus délicates parce qu'il y a charge d'âmes et partant résponsabilité trés-lourde; et puis, à la capacité reconnue il importe de joindre beaucoup de connaissance sérieuses, précises, variées avec des qualités morales qui ne sont communes dans aucune profession et qui dans celle-ci sont de rigueur. Le vrai maître est celui qui établit incontestablement son autorité par la droiture (austeritatea!) de son caractére, par son assiduite à remplir ponctuellement ses devoirs, par la profondeur de ses connaissances.

Plagiatură mai degradată nici că se poate închipui! Esigențele punerii în pagină a ziarului ne silește să ne oprim aci cu confruntarea. Dacă însă autorul discursului plagiat nu se va arăta satisfăcut, dacă ar avea tupeul să îngâne veri o scuză, apoi îi promitem o nouă edițiune de citate, esceptând bineînțeles platitudinele și insulta la adresa elevilor din facultate, a căror paternitate nu i-o tăgăduim. Retragerea d-lui Crăciunescu cel puțin din sarcina de conferențiar la Școala Normală, o retragere forțată de bună seamă, e absolut necesară pentru interesele și viitorul acestei instituțiuni, căci ce autoritate ar mai putea inspira studenților un asemenea plagiator… care ne confirmă o dată mai mult vorba învingătorului de la Iena: „Omul nu e decât o țifră ce n-are valoare decât prin pozițiunea ce ocupă“!