[12 mai 1882]

În ședința de vineri a Camerei d. M. Cogălniceanu a prezentat petițiunile mai multor sate din județele Ilfov și Vlașca, prin cari acestea cer a li se da pământ pe moșiile statului.

Dar nu numai petițiuni au dat țăranii. Dacă la barierile Bucureștilor nu se posta jandarmerie, însărcinată a respinge cu sila pe țărani ce ar fi venit, dacă zilele acestea nu i-ar fi oprit pe unii pe uliță pentru a fi duși și interogați de poliție, aveau de gând să vie în număr de mai multe mii la București și să stăruiască în persoană pentru împlinirea cererii lor.

Dacă am fi la începutul sutei acesteia, la 1821 bunăoară, mișcarea ar fi avut poate un caracter mai pronunțat. Domnul Tudor n-a început-o pe a lui decât cu 25 de inși; pe drumul la Pitești s-au făcut 36, la Padiște, în plaiul Cloșani, 150 și de atunci încolo au prins a se înglota lume sub steagurile lui. De aceea, față cu acest zgomot au cam sfeclit-o pseudoromânii de la foaia guvernamentală, am putea zice că au simțit fiorii funiei trecându-le prin șira spinării.

„Românul“ zice:

o dată ce conspirațiunea a fost denunțată națiunii, ea este și rămâne spulberată.

Care națiune, onorabilă tagmă? Oare nici țăranul nu mai e națiune în ochii voștri de venetici și a rămas redusă nația la voi? Oare nici opt mii de țărani nu mai fac parte din națiune și ea se compune numai din promiscuitatea banchetului C.A. Rosetti?

Învederat este că faptul nu este românesc, adaugă „Pseudo-românul“.

Cum așa? Opt mii de oameni cari nu știu altă vorbă decât cea românească să fie destoinici de alte fapte decât românești?

Asta însemnează a vorbi 'ntr-aiurea și în dodii și a nu ști ce înțeles au cuvintele. Oare românesc să fie numai ceea ce vă convine d-voastră, numai afacerile Warszawsky, numai contabilitatea Slăniceanu, numai pensia reversibilă, numai pantahuza Brătianu, și neromânesc tot ce nu vă convine?

Ba e foarte românesc ceea ce fac țăranii și nici nu poate fi altfel, căci ei sunt, la dreptul vorbind, singurii cari au rămas numai români în această țară; dar pentru asta nu trebuie să fie bine ceea ce fac, căci nu tot ce e românesc e și bine totodată.

Și, dacă nu e bine, nu ei sunt de vină.

Ei sunt un popor cu mult bun simț care, din ceea ce se 'ntâmplă, trage o concluzie repede și exactă. Au văzut fel de fel de Campinii înjghebându-și moșii sub pretextul că ar fi însurăței, au văzut o sumă de oameni împroprietăriți fără drept, fără să fie coborâtori de clăcași, au auzit făgăduințele ce le făceau roșii pe când îmblau după deputăție, or fi auzit citindu-li-se circularele Rosetti, au fost frământați de agenții administrativi, cari după cum mărturisește d. Nic. Ionescu, fac propagande, și din toate acestea au tras concluzia că toți au dreptul de-a avea pământ și s-au pornit spre București ca să ceară împlinirea făgăduințelor pe cari d-alde Pătărlăgeni, Fundești, Caradale le făceau populațiilor din sate când umblau cu lumânarea după deputăție și după foloasele ei.

Tocmai dacă n-ar face ceea ce fac, dacă n-ar stărui a li se 'mplini făgăduințele nesăbuite ce li s-au făcut am zice c-ar fi neromânesc, căci românul nu-i târziu la minte și nu-l duci de nas numai cu vorbe.

„Ale tale dintru ale tale“, d-le Rosetti.

Știm prea bine că o administrație onestă l-ar aduce pe român la alte gânduri, dar aceasta nu e administrația roșie.

Apoi tot paradă cu țăranii; paradă azi, paradă mâni, se înfundă odată.

Când e vorba ca, la serbări ca aceea de 10 mai, să se facă Vifleim cu țăranii, s' aduc în adevăr din toate unghiurile țării o sumă de oameni cari să dea reprezentații teatrale în ochii aristocratizatului Giani, căci de comedie și de hazul păturii superpuse sunt buni oamenii. Dar când vin cu cereri de ale lor proprii, cu cereri substanțiale și de bună-voie la București, atunci violoncelele și abecedarele aristocratizate se fac la față vinete ca măslinele și… faptul nu mai e românesc și se denunță națiunii că țăranii conspiră.

Ei mări, tagmă patriotică, nu cunoașteți pe român, nu l-ați cunoscut nicicând și, prietenește vorbind, să vă păzească sfântul ca să-l cunoașteți vreodată. Rar și arată arama, dar când și-o arată atunci s-a sfârșit cu d-alde voi. Românului dacă-i dai un pumn, îți zice: „Rogu-te mai dă-mi unul, să fie doi, s-avem pentru ce ne socoti“, dar după aceea las-pe el.

Din paradă în paradă, din circulară 'n circulară, din Carada 'n Carada, teamă ni-i că veți trezi lupul din el și că-și va întoarce cojocul pe dos și-atunci ține-te pânză să nu te rupi!

Constatat rămâne însă că dăinuirea la guvern a roșiilor începe a deveni un pericol social pentru țară. Când ideile cafenelei Procope vor intra în capetele țăranilor, nu știu zău unde ajungem, căci ele se combină cu caracterul pilos și cumpătăreț al rasei române, care e cumplit de îndărătnic în felul lui. În capul lui Fluieră-vânt și-a lui Împușcă 'n-lună ideile socialiste nu înseamnă decât solicitare de pensii reversibile ori de posturi, în capetele țăranilor însă ele ar căpăta o însemnătate atât de gravă încât urmările nu sunt de prevăzut.

❦