[18 august 1882]

De câțiva ani încoace se manifestă și la noi o tendență învederată pentru crearea unei industrii naționale. Mai cu seamă Concordia Română din București au știut să adune în sânul ei mai mulți bărbați din deosebitele clase ale societății cari, deplorând părăginirea în care zac aproape toate ramurile de activitate națională, au simțit în ei îndemnul de-a trezi la o nouă viață munca, paralizată de concurența străină și de lipsa unui învățământ special.

Ca o probă de activitate Concordia Română a deschis espoziția ei, fără concurs guvernamental, din mijloace proprii, în localul ei restrâns. Dacă acea espoziție de obiecte confecționate de români n-a fost splendidă ca să uimească ochii lumii, a dovedit pentru cine știe a vedea că talentul de-a deprinde meserii oricât de grele nu-i lipsește românului, ci ocazia și putința de-a dezvolta acele aptitudini, de-a-și exercita puterile.

Dacă vrea cineva să judece un popor n-are decât să ia nu legile lui scrise, nici trecutul lui, ci literatura actuală și guvernul actual. Aceste sunt semne sigure, cari arată ca un termometru starea unei societăți.

Când constatăm că guvern și Camere consistă, după mărturisirea d-lui Dimitrie Brătianu, din indivizi buni de pușcărie și din „speculanți ai intereselor publice“ buni de carantină, când constatăm pe de altă parte că băieții de ieri alaltăieri scot gazete literare și științifice, oameni ce nu sunt încă în stare a pricepe nici ce e știință, nici ce e literatură, e evident că, dacă în sfera intelectuală lucrurile stau atât de rău, nici în sfera muncii materiale ele nu pot sta sus. Nu se poate aștepta de la o generație care, cu abecedarul în buzunar, administrează, scrie tragedii, face finanțe, planuri strategice etc., ca ea să aibă un interes serios pentru lucruri cari cer studiu și pricepere, cum e activitatea economică, atât de multilaterală și de varie. Cu spirite conducătoare ca tejghetarul Carada, cu financiari ca Eliade Cârciumărescu, cu redactorul Adonis de la „Românul“ care, însărcinat al statului în cestiunea răscumpărării, a confundat interesele reciproce cu atâta abilitate încât s-a ales cu milioane, cu asemenea oameni în capul țării nu se poate cere ca industria sau meseriile să se fi bucurat de cea mai mică atenție din partea plebei dominante. A trăi din munca altora, asta o înțeleg ei; a încuraja această muncă, a o diversifica, a o crea unde nu există, a da aptitudinilor naționale libertatea de-a se aplica după soiul lor la ramuri diverse de producțiune, a aduce prin măsuri combinate înțelepțește poporul, până azi agricol, la diviziunea muncii, a-i da ocazia de a-și întrebuința timpul iernei, pe care-l pierde în zădar — așa ceva nici nu le-a trecut prin minte acestor oameni, pe cât de vicleni pe atât de sterpi și neputincioși pe terenul adevărului.

Concordia Română era deci creată într-un mediu social cât se poate de nefavorabil. Cea dentâi piedecă a propășirii, sub presiunea căreia se resimte orice meserie și orice început de industrie, este concurența străină, condusă cu abilitate, încurajată adeseori prin premii de cătră guvernele străine. A doua piedecă e lipsa de capital. În adevăr, munca e sterilă fără concursul capitalului și, cu cât capitalurile puse la dispoziția muncii vor fi mai numeroase, aceasta va fi mai bine retribuită și va prospera mai repede.

Însă aci se 'ntreabă totdauna a câta parte din capitalul ce există într-o țară se pune la dispoziția muncii, a câta se risipește pe plăceri și în mod cu totul neproductiv. Dacă vom cerceta acest punct important vom observa că aproape toate capitaliile câte le produce agricultura se cheltuiesc pentru mărfuri introduse din străinătate, adecă pentru servicii făcute de străini; că ele se risipesc pe lux și în mod improductiv, că la dispoziția muncii din țară nu rămâne aproape nimic. A treia piedecă, cea mai grea din toate, e lipsa de aptitudini, de forțe productive. Brațe și creieri au toți, dar nimeni nu i-a învățat cum să le întrebuințeze în modul cel mai folositor. De aceea românul e redus la cele mai grele și mai puțin productive soiuri de muncă.: o clasă de mijloc în care munca să consiste în combinarea forței musculare cu cea nervoasă nu există la noi decât în începuturile unei industrii nouă, în resturile anticuate ale unei industrii vechi.

Iată dar mediul asfixiant în care se mișcă începuturile de industrie națională, și desigur e un merit cu atât mai mare de-a lupta în asemenea grele împrejurări, un merit pe care cu dragă inimă îl recunoaștem și-l prețuim.

Acum societatea „Concordia“ și Clubul comercianților și meseriașilor din Iași se unesc pentru a convoca un congres pentru ziua de 10 octomvrie, la Iași, unde se va discuta starea economică a țării.

Deși felicităm societatea Concordia pentru inițiativa luată, mărturisim că Clubul comercianților și meseriașilor din Iași ne inspiră oarecare neîncredere. Acest din urmă club este eminamente politic după cât știm, constituit nu pentru a încuraja comerțul și industria, ci pentru a da materialul trebuincios de agenți electorali guvernului roșu. În acest Club sunt și mulți negustori de vorbe cari nu s-ar sfii a se folosi de concursul Concordiei, ce pân' acum s-a ferit de veleități politice, pentru scopuri electorale de-o importanță apreciată numai de trinitatea Gheorghian — Guță Panu — Verussi.

Iată punctul asupra căruia credeam de datorie a atrage atenția membrilor Concordiei. Această societate n-a făcut nicicând politică militantă, din contra, ea a căutat să atragă în cercul ei oameni de cele mai diferite vederi, al căror scop e încurajarea muncii naționale. Asociindu-se cu un club eminamente politic, îi dă acestuia o importanță pe care n-o merită, dă un lustru firmei Herșcu Goldner et Comp., de care aceasta-ar fi onorată, dar care n-are a face câtuși de puțin nici cu negoțul, nici cu industria națională. Caveant consules. Să nu se 'ntâmple ca toată inițiativa Concordiei să degenereze într-un fel de manipul electoral, pentru a vedea la alegerile viitoare ieșind din urnă pseudozugravul chefalonit Verussi, scandalosul dascăl Guță Panu și evreofilul Gheorghian.

Ar fi păcat de scopurile eminent naționale ale Concordiei de-a le vedea puse în serviciul personal al vânătorilor de funcții, de diurne și de subvenții oculte cari au inundat de la un timp încoace Iașii.

❦