[22 august 1882]

Confrații noștri de la „Binele public“ s-au găsit cu drept cuvânt atinși prin câteva linii ce au apărut într-unul din cele din urmă numere ale „Timpului“ și care făcea aluziune la niște zgomote după cari s-ar fi căutând o apropiere între partidul „Binelui public“ și partidul de la guvern.

Confratele nostru declară în modul cel mai formal că acele zgomote sunt neîntemeiate:

Nici faptele petrecute până astăzi, nici conduita noastră corectă și sinceră nu autoriza pe cei de la „Timpul“ ca să ne presupună măcar că cochetăm cu un guvern care s-a ilustrat numai prin fărădelegi sau că facem cauză comună cu o ceată de jefuitori ai averei publice.

Avem mult de luptat împotriva răului comun și este de dorit ca asemenea bănuieli, vătămătoare din toate punctele de vedere, să dispară pentru totdauna.

Rugăm pe confrații noștri să crează că în intențiunea noastră nu a fost de a da vreun crezământ acelor știri, ci numai de a le denunța, pentru ca să poată fi dezmințite, cum au și fost în modul cel mai categoric.

Confrații noștri mai observă că s-ar putea mai cu drept cuvânt să ni se atribuie nouă intențiunea de a ne apropia de guvern, deoarece chiar de curând dd. Mavrogheni și T. Rosetti au primit funcțiuni de la guvernul actual. Dar credem că la rândul lor sunt și ei nedrepți și cu acești bărbați și cu partidul conservator.

În ce privește pe d. Mavrogheni, vom observa că în toate țările civilizate funcțiunile diplomatice sunt considerate ca afară din luptele de partide.

Și tocmai de aceea, dacă între noi și în țară putem să ne împărțim în mai multe partide, conservator, liberal, liberal sincer, independent etc., în fața străinilor nu putem fi decât români și constituim toți un singur partid, partidul național.

În Anglia, de exemplu, miniștrii plenipotențiari rămân la posturile lor deși guvernele se schimbă, afară numai de cazurile rare în cari e vorba de a se schimba cu totul atitudinea politică a guvernului față cu una din puteri.

Astfel fiind, d. Mavrogheni, care și-a servit țara în timp de 30 ani pe terenul politic și a cărui sănătate nu-i mai permitea să rămână în Parlament, a putut primi să și-o servească și de acum înainte într-o funcțiune care este afară din luptele politice și pe care putea să o îndeplinească mai bine decât oricare altul, fără ca să-și schimbe convicțiunile sale politici și fără ca să aibe dreptul cineva de-a califica purtarea sa de defecțiune.

În ce privește pe d. T. Rosetti, unul din cei mai demni reprezentanți ai principiilor partidului conservator, caracterul său cumpătat și pacinic, temperamentul său liniștit și blând îl destina natural la magistratură și-i impunea, ca să zicem așa, funcțiunea pe care a exercitat-o cu atâta succes și pre care va împlini-o și de acum înainte cu același succes pentru binele țării și onoarea justiției. Și, oricare ar fi părerea noastră de rău că în luptele politicei active vom avea un luptător mai puțin, partidul conservator o uită gândind ce bun și demn magistrat a câștigat țara.

Altele sunt faptele cari se pot numi defecțiuni și cari ne-au făcut bănuitori, după cum observă, cu multă dreptate, confrații noștri de la „Binele public“.

❦