[28 ianuarie 1882]

[Articol cu paternitate incertă]

Pentru a patra oară majoritatea guvernamentală a Senatului, împinsă negreșit de o voință ocultă, are curajul să invalideze pe alesul colegiului I din Iași, onorabilul d. Holban.

N-am fost niciodată amicii politici ai d-lui Holban; nu ne putem împiedica însă de a ne exprima dezgustul ce simțim în fața manoperelor de tot felul întrebuințate de guvern spre a ajunge la acest rezultat.

Iată un cetățean pus afară din lege, considerat ca un paria politic, căruia i se interzice dreptul de a intra în reprezentațiunea națională, cu toată voința energică și reiterată a mandanților săi, fiindcă astfel este bunul plac al d-lui I.C. Brătianu! Pentru ca să se vadă că nu exagerăm nimic și că această alegere trebuia să fie casată cu orice preț, punem sub ochii cititorilor noștri propriile cuvinte ale unui membru al partidului chiar, d. N. Voinov.

Daca îndrăznesc a lua cuvântul în contra raportului onor. majorității a comisiunei, a zis d-sa, fără îndoială că am convingerea deplină că nu am să ajung la reformarea concluziunilor acelui raport. Știu că este o hotărâre deja luată ca alegerea d-lui Holban să fie casată nu numai pentru întâia oară, dar și pentru a doua, a treia și a cincea oară…

Cum vedem, niciodată exclusivismul guvernamental nu s-a manifestat cu mai multă putere ca în cazul de față. Este suficient să expunem pretextele mizerabile pe cari s-a întemeiat majoritatea Senatului spre a invalida alegerea pentru ca țara întreagă să vadă în ce mod este respectată voința cetățenilor sub regimul actual.

Din 62 de votanți necontestați d. Holban a întrunit 33 de voturi, iar adversarul său, d. general Racoviță, numai 29. La vot se prezentase însă și un oarecare Weissengrün, care fusese respins de biurou pe motiv că sentința tribunalului de Iași, care-l înscrisese în liste, fusese investită cu formula executorie în timpul vacanțelor.

Primul motiv de invalidare a fost dară că rău a procedat biuroul refuzând dreptul de vot acestui domn.

Cel de-al doilea motiv, descoperit în pripă de administrațiune, care se vedea bătută, a fost că dd. Al. Negrutzi, Panait Balș și Costache Angonescu erau înscriși și în listele electorale ale altor districte și, astfel, nu aveau dreptul să voteze în Iași…

D. N. Voinov însă, care a apărat cu multă căldură alegerea, a dovedit în mod indubitabil, de o parte că d. Weissengrün era decis să voteze pentru d. Holban, după cum îi scrisese, și prin urmare singurul care avea dreptul să se plângă de excludere era candidatul opozițiunii, iar de alta că cele trei persoane contestate figurau pe listele definitive ale Iașilor, unde chiar domiciliază și nimeni nu le putea interzice dreptul de a vota acolo.

S-a probat însă mai departe că, chiar în cazul extrem când s-ar considera că au votat pe nedrept dd. Negrutzi, Angonescu și Balș, totuși majoritatea absolută era în favoarea d-lui Holban și alegerea trebuia validată.

Acest rezultat însă nu convenea majorităței, care, cu toată exhortațiunea elocuentă a d-lui Voinov, s-a grăbit să admită concluziunile raportului, prin 31 voturi în contra a 11.

Nu mai vorbim de modul cum s-a făcut alegerea în sine, căci e cunoscută demult sistema de influență morală a d-lui Brătianu. O simplă întrebare însă am voi să-i facem:

A fost un timp când d-sa nu găsea expresiuni destul de severe, epitete destul de energice pentru a înfiera candidatura oficială și ingerința administrațiunei în alegeri. Am voi să știm cum oare trebuie calificată candidatura d-lui general Racoviță, șeful diviziunei teritoriale a Iașilor? Ce fel să denumim alegerea d-lui colonel Pascu, aflat sub ordinele directe ale candidatului, ca președinte al biroului provizoriu?

Nu știu daca este bine a dori candidatura oficială, a zis d. Voinov; dar, dacă am avea-o, atunci să avem cel puțin curajul a declara în mod oficial candidatura, iar nu fățiș…

Francheța reclamată însă de onorabilul senator n-a convenit niciodată partidului ce ne guvernă. Aceasta nu împiedică pe d. Brătianu să afirme că alegerile se fac în cea mai deplină libertate și că elementul militar, pe care tinde a-l amesteca în politică, se bucură de cea mai completă independință în privința votului — ceea ce i-a atras această apostrofă indignată a d-lui Iorgu Radu:

— Apoi să nu mori de necaz!

❦