[19 mai 1883]

[Articol cu paternitate incertă]

Nu se poate tăgădui că d-l Dimitrie Brătianu știe să concentreze termenii, să ne dea chintesența situațiunii anormale de astăzi în câteva cuvinte numai.

D-sa făcuse un apel către dl. I. Marghiloman — numit senator la Argeș — și către prințul Dimitrie Ghica — numit la Olt — ca să desiste de la niște mandate stoarse prin ingerințe guvernamentale.

D. Marghiloman a și dat urmare acestui apel, adresând alegătorilor colegiului II de Argeș o scrisoare ale cărei cuvinte sunt cântărite c-o fină ironie:

Vă mulțumesc pentru onoarea ce mi-ați făcut numindu-mă reprezentantul d-voastră, reprezentant însă al unui județ pe care nu-l cunosc, care, probabil, tot atât de puțin mă cunoaște, aș fi espus ori să nu împărtășesc sentimentele mandanților mei, ori să tălmăcesc rău opiniunile lor. Datoria mea este deci să declin mandatul cu care m-ați onorat … deși nu-l solicitasem.

D. Dimitrie Ghica însă — prințul — a crezut că poate ignora cu desăvârșire îndemnul pe care i-l făcuse d. Dimitrie Brătianu, a crezut că nu este deloc sub demnitatea sa de-a fi numit senator de agenții guvernului. Astfel asupra domniei sale se îndreptează concentric atât îndemnul d-lui Dimitrie Brătianu cât și ironia scrisorii de mai sus și ni-l arată într-o curioasă lumină.

Numitul de la Olt prezidează Senatul și judecă acum în afacerea sa proprie.

Ca să vedem indecența cu care prințul judecă oameni mai statornici în principii și necăpătuiți prin cumul de funcții vom cita faptul următor.

La adresa prin care biuroul așa numitului Senat l-a invitat pe d. Dim. Brătianu să ia parte la dezbateri d-sa a răspuns cu următoarea scrisoare:

Domniei sale d-lui Președinte al Senatului

Domnule Președinte,

Regret că s-a validat alegerea colegiului I de senatori de Argeș, alegere viciată prin ingerințele guvernamentale, în contra căreia am protestat verbal și prin scris. Protestarea mea s-a publicat și în urmă am refuzat de-a primi mandatul de senator ce mi-a trimis președintele biuroului electoral.

Răspunzând la adresa no. 663 cu care m-ați onorat, politeța-mi face datoria să vă rog, domnule președinte, să cereți de la Adunarea ce președeți încuviințarea d' a declara vacant colegiul I de Senatori din Argeș. Să nu se crează însă prin aceasta că eu văz espresiunea voinții țării în o Adunare a cării membri în cea mai mare parte sunt aleși în condițiuni și mai rele decât acelea în cari am fost ales eu și din care s-au retras mai toți aceia cari reușiseră a pătrunde într-însa fără a fi delegați ai guvernului.

Primiți vă rog, d-le președinte, asigurarea înaltei mele considerațiuni.

D. Brătianu

Cu-n cuvânt:

O Adunare ai cărei membri sunt aleși prin ingerințe guvernamentale și din care s-au retras toți aceia cari reușiseră a pătrunde într-însa fără a fi delegați ai guvernului, o asemenea Adunare nu este espresiunea voinței țării.

Nefiind espresiunea voinței țării, nu are dreptul a revizui Constituțiunea.

Scrisoarea e corectă în toate formele ei; nici un cuvânt în ea pe care lexiconul bunei-cuviințe nu l-ar admite.

Cu toate acestea prințul Dimitrie Ghica n-a voit să dea citire scrisorii pentru că… termenii din ea sunt prea aspri.

Ni se pare cu toate acestea că, în timpul din urmă, epiderma prințului s-a solidificat atât de mult încât poate suporta termeni mai aspri decât cei de sus. Escesul de susceptibilitate pe care-l manifestează e pur și simplu o prefăcătorie.

O observație finală.

Zilnic „Românul“ revine la rețetele sale de modificare a Constituției și cearcă a dovedi ba că opoziția se contrazice, ba că d. Kogălniceanu îndeosebi a arătat necesitatea modificării ș.a.m.d.

Ne-ar fi ușor a discuta teoretic cu confrații și de a le arăta in nuce dezvoltarea dreptului public și privat, la români bineînțeles, din începuturi și până la 1700, când, împreună cu dinastia legală, s-a stins și sufletul dreptului Românesc.

Ne-ar fi lesne a arăta cari sunt cerințele timpului modern, cari direcția de mișcare pe care poporul nostru ar trebui s-o aibă în viața sa publică.

Dar toate acestea sunt în realitate de prisos. Cele două bâlciuri de conștiințe, din Dealul Mitropoliei și din muzeul de mumii și de exemplare zoologice împăiate, nu au dreptul de-a revizui nimic. Bună, rea, nu-i privește Constituția cum pe noi nu ne privește China. N-au ajuns încă Țepeluș și Pelin să stabilească legea fundamentală a României.

Nu noi o zicem aceasta: Papa dixit. Singurul care, după „Românul“, a rămas fidel drapelului de la 1848, d. Dimitrie Brătianu o zice. Nelegitimitatea celor două bâlciuri ne dispensează de-a mai vorbi în sens pozitiv în cestiunea revizuirii, o dispensă de care ne folosim cu părere de bine, căci nu este nici comod, nici plăcut de-a discuta cu oameni atât de ignoranți și atât de sofiști precum sunt confrații de la „Românul“.

❦