[19 mai 1883]

[Articol cu paternitate incertă]

În ce un minister L. Catargiu, Chr. Tell, N. Blaremberg, Vernescu, general Mann, A. Lahovari ar fi mai extraordinar decât a fost ministerul pe care țara l-a privit cu mirare și care a fost întocmit sub prezidenția d-lui I.C. Brătianu, cu miniștri ca d. B. Boerescu, Stolojanu, N. Crețulescu și generalul Lecca?

Mai ar fi această deosebire în favoarea celui dintâi că, deși între bărbații de mai de sus au putut fi divergințe de păreri, totuși nici unul din ei n-a arestat pe celalt, nici n-a redactat vreun act de acuzațiune, cum s-a întâmplat d-lui N. Crețulescu și G. Lecca, Stolojanu și B. Boerescu.

Cel puțin între bărbații denunțați de pseudo-„Românul“, în lipsă de o unitate absolută în trecutul politic, există o legătură puternică care este stima reciprocă a unora pentru ceilalți, legătura ce nu îndrăznim să afirmăm că a existat între ministrul atotcredincios, atotputernic a lui Vodă Cuza și între maiorul care a arestat noaptea în Palat pe acest Domnitor, între ministrul lui Lascar Catargiu, d. B. Boerescu, și între d. Stolojanu, redactorul actului de acuzație a ministerului Catargiu.

Venerabilul director al „Românului“, care a prezidat la aceste împerechieri puțin oneste, este cel din urmă care ar trebui să-și acopere pudica-i față în prevederea unui minister care ar întruni pe membrii opozițiunii unite. Cel puțin aceștia ar avea, pentru a motiva înțelegerea lor, în opozițiune ca și la guvern, o cauză comună, puternică și un scop onorabil: apărarea regimului constituțional în contra tendințelor de guvern personal ale d-lui I. Brătianu și scăparea principielor sociale de încercările demagogice-socialiste ale d-lor Schileru-Rosetti.

Întreprinderea este destul de onorabilă și primejdia destul de mare pentru a lăsa cu totul în umbră niște diverginți mai mult decât secundare în fața unor asemenea interese de căpetenie.

❦