Ah, cărțile cu pagini înflorite 

De palide și stranii acuarele, 

Cu panglici delicioase, șerpuite, 

Pe foile-nnegrite și rebele. 

Ah, cărțile ce-n inimă-ți pătrund 

Cu nostalgia zărilor fugare, 

Cu nostalgia zărilor ce-ascund 

Tulburătoare țărmuri solitare.

Departe — șters — în zările din Sud 

În Neapole ori poate în Firentze; 

O verandă cu flori, — un Phoebus nud 

Și pomii ce se-nclin cu reverențe. 

Un cer de-azur bronzat, un aur fin, 

Pudrând prin largi boschete portocalii 

Și marea care râde în senin, 

Pe coastele romanticei Italii.

Ah, viața nouă, plină de tumult, 

Cu palpitări continue de seve. 

Ah, viața care-mi pare c-o ascult, 

Deși-nțeleg și știu că nu-i aeve; 

Ah, viața însorită ce-o trăim 

Pe cărțile nostalgice și sfinte. 

Ce-nchid în ele — sombru țintirim —

Iluziile-n foi — ca în morminte.