În târg miroase-a ploaie, a toamnă și a fân.

Vântul nisip aduce, fierbinte, în plămân,

și fetele așteaptă în ulița murdară

tăcerea care cade în fiecare seară,

și factorul, cu gluga pe cap, greoi și surd.

Căruțe fugărite de ploaie au trecut,

și liniștea în lucruri de mult mucegăiește.

În case oameni simpli vorbesc pe ovreiește.

Gâște, cu pantofi galbeni, vin lent după-un zaplaz;

auzi cum ploaia stinge fanarele cu gaz,

cum învechește frunza în clopote de-aramă,

auzi tăcerea lungă și gri care e toamnă

și diligența care vine din Dorohoi.

Pustiu, din șes, se urcă cirezile de boi,

și cum mugesc, cu capul întors, de parc-ar suge -

cu ochii roșii, târgul, cuprins de spaimă, muge.

(...)