Piatra-Neamț

Poate-ai rămas pe banca să visezi 

în toamnă 

sufletul frunzelor care-a căzut 

călcat de ploaie 

Poate-ai rămas aici, cu umbreluță 

să numeri prundul 

ori stropii tari de ploaie, ca atâtea 

ciocuri de păsări 

Nici tu nu știi ce vrei, nici tu nu știi 

în toamnă 

poate-ai rămas pe bancă să visezi 

prundul și ploaia 

Poate-a crescut neliniștea în tine 

nici tu nu știi 

și țipă ploaia-n tine, țipă toamna 

țipă neliniștea 

Cu fruntea-n mâini și cotul pe genunchi 

nu-ntoarce capul 

Toamna-i în tine ca-ntr-un porumbar 

de ziuă 

Ascultă toamna! nu întoarce capul 

și nu privi 

Stau lângă tine și tu nu mă vezi 

pe bancă

Share on Twitter Share on Facebook