Caiafa.

Marele Preot.

Când vorbim de acel bărbat pe nume Iisus şi despre moartea Lui, să ne gândim la două lucruri care sar în ochi: Tora trebuie să fíe păstrată cu sfinţenie de noi şi acest regat trebuie apărat de Roma.

Acest om ne-a sfidat pe noi şi Roma. A otrăvit minţile oamenilor simpli şi i-a îndrumat ca printr-o vrajă împotriva noastră şi a cezarului.

Sclavii mei, atât bărbaţi, cât şi femei, au devenit mohorâţi şi nestruniţi după ce L-au ascultat vorbind în piaţă. Unii dintre ei au părăsit casa mea şi au fugit în desertul de unde veniseră.

Să nu uităm că Tora este temelia noastră şi fortăreaţa noastră. Nici un om nu are voie să ne surpe autoritatea câtă vreme avem această putere de a-i opri mâna, şi nimeni nu are voie să răstoarne Ierusalimul atâta vreme cât zidurile lui se înalţă pe vechea piatră aşezată de David.

Iar dacă va fi ca seminţia lui Avraam să trăiască şi să se înmulţească, acest pământ trebuie să rămână nepângărit.

Iar acest om pe nume Iisus a fost un pângăritor şi un corupător. Noi L-am ucis din voia noastră şi cu conştiinţa curată. Şi tot astfel îi vom ucide pe toţi aceia care nesocotesc legile lui Moise ori caută să pângărească moştenirea noastră sacră.

Noi şi Pilat din Pont am recunoscut primejdia pe care o reprezenta acel om şi am urmat cu înţelepciune aducându-L la moarte.

Mă voi îngriji ca toţi susţinătorii Lui să aibă parte de acelaşi sfârşit şi ca ecoul cuvintelor Lui să fie amuţit în acelaşi fel. „

Dacă va fi ca Iudeea să dăinuiască, toţi oamenii care i se opun trebuie doborâţi în ţărână. Şi până ca Iudeea să piară, eu îmi voi turna cenuşă în părul meu cel alb şi, aşa cum a făcut Samuel profetul, îmi voi sfâşia veşmintele de Aaron şi mă voi îmbrăca în pânză de sac, şi voi rătăci pentru vecie.