Rafca

Mireasa din Cana Galileii.

Aceasta s-a întâmplat înainte ca El să le fíe cunoscut oamenilor.

Eram în grădina mamei mele şi grijeam de trandafiri, când El s-a oprit la poartă.

Şi a zis: „Îmi este sete. Vrei să-mi dai apă din puţul vostru?”

Şi eu am dat fuga şi am adus o cupă de argint, şi am umplut-o cu apă; şi am turnat şi câteva picături de iasomie.

Iar El a băut cu nesaţ şi a fost mulţumit.

Apoi S-a uitat în ochii mei şi a zis: „Te binecuvântez.”

Când a zis asta, am simţit o boare de vânt trecându-mi prin trup. Şi nu am mai fost sfioasă; şi I-am zis: „Domnule, sunt logodită cu un bărbat din Cana Galileii. Mă voi căsători cu el în ziua a patra a săptămânii viitoare. Vrei să vii la nunta mea şi s-o cinsteşti y i cu prezenţa Ta?”

Iar El mi-a răspuns: „Voi veni, copila mea.”

Luaţi aminte, El mi-a zis: „Copila mea”, cu toate că era un tinerel, iar eu aveam aproape douăzeci de ani.

Apoi S-a îndepărtat pe drum.

Iar eu am rămas la poarta grădinii noastre până când m-a chemat mama în casă.

În a patra zi a săptămânii următoare, am fost dusă la casa mirelui meu şi dată în căsătorie.

Iar Iisus a venit şi cu El erau mama Lui şi fratele lui, Iacov.

Şi au stat ei la masa de nuntă alături de oaspeţii noştri, în timp ce fecioarele care-mi erau prietene au cântat cântecele de nuntă ale regelui Solomon. Iar Iisus S-a îndestulat din mâncarea noastră şi a băut din vinul nostru, şi mi-a zâmbit mie şi celorlalţi.

Şi El a ascultat toate cântecele despre bărbatul ce-şi duce iubita în cortul său; şi despre tânărul podgorean care o iubea pe fiica stăpânului podgoriei şi a dus-o la casa mamei sale; şi despre prinţul care a întâlnit o fecioară cerşetoare şi a dus-o în regatul lui şi i-a pus pe creştet coroana părinţilor săi.

Şi El părea să asculte şi alte cântece, unele pe care eu nu le puteam auzi.

La apusul soarelui, tatăl mirelui meu a venit la mama lui Iisus şi, şoptind, i-a zis: „Nu mai avem vin pentru oaspeţi. Şi ziua încă nu s-a sfârşit.”

Şi Iisus a auzit şoaptele şi a zis: „Paharnicul ştie că încă este mult vin.”

Şi, adevărat, aşa a fost – iar câtă vreme au rămas oaspeţii la nuntă, a fost şi vin bun pentru toţi cei care voiau să bea.

Deodată, Iisus a început să ne vorbească. Ne-a spus despre minunile pământului şi ale cerului; despre florile din cer, care înfloresc atunci când noaptea coboară pe pământ, şi despre florile pământului, care înfloresc când lumina zilei ascunde strălucirea stelelor.

Şi tot El ne-a spus poveşti şi pilde, iar glasul Lui ne-a încântat atât de mult, că ne uitam cu toţii la El de parcă am fi avut vedenii, şi am uitat de pocale şi de blide,

Si în vreme ce-L auzeam, mă simţeam ca şi cum as y ' y f y fi călătorit printr-o ţară îndepărtată şi necunoscută.

După o vreme, unul dintre oaspeţi a spus către tatăl mirelui meu: „Ai păstrat cel mai bun vin pentru sfârşitul ospăţului. Alte gazde nu fac astfel.”

Şi toţi au socotit că Iisus a făcut o minune, pentru ca mesenii să aibă la sfârşitul ospăţului vin mai mult şi mai bun decât la început.

Şi eu am crezut, ca şi alţii, că Iisus a turnat vinul, dar nu m-am minunat; pentru că deja descoperisem miracole în glasul Lui.

Iar după aceea, glasul Lui mi-a rămas aproape de suflet chiar şi după ce am născut primul meu copil.

Iar acum, chiar şi în ziua de azi, vorbele oaspetelui nostru au rămas în amintirea noastră. Şi se spune: „Duhul lui Iisus din Nazaret este cel mai bun şi cel mai vechi vin.”