Plâng apele în noaptea asta

Și, într-un vaier îndelung,

Oftări mi-ating în zbor fereasta,

Și-n zbor la patul meu ajung.

O groază sufletu-mi supune

Și-n așternut eu mă cufund

Când stihuri de îngropăciune

Vin din prăpăstii fără fund.

Plânsori și gemăte și șoapte

De-a lungul apelor s-aștern,

Și-n pacea miezului de noapte

Par smulse dintr-un plâns etern.

Pesemne-acu-i grozava clipă

Când moartea s-a pornit la drum,

Și bate tainic din aripă

Deasupra mărilor acum.

Toți robii zăvorâți sub apă

Își simt stăpâna și tresar,

Ei sparg a valurilor groapă

Și plâng cu plânsul lor amar.

Împins de-o nepătrunsă lege

Se cere lutul în pământ:

Sărmane suflete pribege

Își cer o cruce și-un mormânt...