La geamul meu de lângă lac 

Se bate apa-n scânduri, 

La geamul meu de lângă lac 

Se fac încet și se desfac 

În mine-atâtea gânduri... 

Pe rând vin undele de mor 

Și-n murmur se destramă, 

Pe rând vin undele de mor 

Și parc-aleg din gura lor 

Pe nume cum mă cheamă... 

Eu m-am gândit de-atâtea ori 

Și mintea mea se-ntreabă, 

Eu m-am gândit de-atâtea ori: 

Ce tainici, nepătrunși fiori 

De-ntinsul lac mă leagă?... 

Pesemne, tu, care te-ai dus, 

I-ai rătăcit pe maluri, 

Pesemne, tu, care te-ai dus, 

Într-un târziu și trist apus, 

Te-ai oglindit în valuri... 

De-atunci îl zbuciumă mustrări 

Și-n noapte plânge lacul, 

De-atunci îl zbuciumă mustrări 

Și simte-aceleași frământări 

Ca dorul meu, săracul...