Lin picură azi milostiva pace, 

Și prin văzduh o șoaptă nu colindă, 

Peste întinsa lacului oglindă 

Amurgul umed umbre moi desface. 

Pe cer pornesc făclii să se aprindă, 

Începe bolta-n aur să se-mbrace, 

Stejarul mut deasupra noastră tace, 

Abia arare cade câte-o ghindă... 

Cum stăm așa, cu ochii duși în stele, 

În inimă simțindu-ne veninul, 

Părem doi tainici făcători de rele. 

Mă înfioară zările albastre: 

Gândește-te, ce clar le-ar fi seninul 

De n-am fi noi, cu sufletele noastre...