Mândra apelor crăiasă,

Ne-ntâlnirăm azi în cale,

Eu, cu gândurile mele,

Tu, cu valurile tale.

Prinși de-o tainică chemare,

Ne privim acum în față,

Tu, eterna vremii doamnă,

Eu, un strop răzleț de viață.

Cum te văd, din clipă-n clipă,

Mintea-mi zgribură și cade,

Simt moșia ta cum crește

Și hotarul meu cum scade.

Ți-ai pornit nemărginirea

Să mă-nfrunte, să mă frângă...

Râd talazurile tale

De luntrița mea nătângă.

Tu mă birui, fără luptă,

Pururi neînvinsă mare,

Ochii călători pe ape

Tremură și-ți cer iertare...

Spre adâncurile albe

Îmi îndrept umila rugă!

Mă primește-ntotdeauna

Ucenic să-ți fiu, și slugă.

Lasă-mă uitat la malu-ți...

Să mă uit așa departe:

Din întinderea albastră

Voi citi ca dintr-o carte...