Aducerile-aminte, posomorâte urne

Ce-nchid cenușa clipei murite pe vecie,

Uitate-n țintirimuri cu umbre taciturne,

Ce-s mute ziua-ntreagă și noaptea reînvie...

Aducerile-aminte sunt harfe spânzurate

De ramura dintâie ce-atinge casa noastră,

Amurgul când adie tresar înfiorate,

Și până-n zorii zilei ne cântă la fereastră.

Aducerile-aminte, copii bastarzi ai vieții,

Ce rătăcesc pe câmpuri și dorm printre ruine,

Dragi licurici de-o clipă din drumul tinereții,

Aducerile-aminte de ce mai vin la mine?!