Din mesteacănul de-afară 

Foi îngălbenite curg, 

Când cernindu-și pânza rară 

Cade vânătul amurg. 

Frate bun mi-a fost copacul 

Cu podoaba lui de ieri. 

El mi-a adumbrit, săracul, 

Un noroc de două veri. 

Zgribulind din trup se-ndoaie 

Peste geamul meu deschis  

S-a mai dezlipit o foaie, 

Mi s-a mai fărmat un vis... 

Unde ești tu, să ne plouă 

Plânsul funzelor ce mor 

Și cu brațele-amândouă 

Să oprim căderea lor?... 

Mâna ta să le culeagă 

Și să ni le-mpartă-n doi. 

E povestea noastră-ntreagă 

Scrisă-n veștedele foi...