Arare-n pribegia noastră,

Când calea ni se-ncrucișează,

Din lamura văpăii moarte,

Eu simt cum reînvie-o rază...

Ne rumenește-n drum obrazul

Și licărirea ei ne minte,

Când fulgerul unei clipite

Despic-aducerile-aminte...

Vai, mintea, văduvă bătrână,

Vrea morții iar să și-i dezgroape...

...Și tu-ți întorci grăbită fața,

Să nu-ți văd plânsul din pleoape....

Rămân învins... — Aud viața

Cum mi te fură... mi te cere...

De ce n-am dreptul de-a te plânge,

Când să te bl?stem n-am putere?...