Mai ții tu minte noaptea-ntâie,

O noapte umedă, albastră...

În pacea ei înfiorată

Vorbea numai tăcerea noastră...

De-atunci atâtea nopți trecură,

Tot nopți cu șoapte și cuvinte...

Din câte-alături povestirăm...

Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar până-n clipa de pe urmă

Fermecătoare-o să-mi rămâie

Și-o să-mi vorbească totdeauna

Tăcerea ta din noaptea-ntâie...