Singurătate, tainică grădină,

Cu freamăt lin, cu dulce adăpost,

Pribeagul suflet fără de hodină

De-atâta vreme-n țara ta n-a fost...

M-au alungat vâltorile pe-afară

Și-n goana lor eu n-am avut răgaz

Și văd cum noaptea-n giulgiu-i mă-nfășoară

Și-mi scrie moartea umbre pe obraz...

Din vremi uitate mintea azi coboară

Și-ți cer umil acuma, când te-ascult:

Ori râsul meu curat de-odinioară,

Ori lacrimile mele de demult...