Ascultă, copile, ce-mi spune viața: 

De-a pururi în umbră să torci al tău gând, 

Când simți în pleoapă o lacrim-arzând, 

Ia seama la vreme și acopere-ți fața, 

Să nu fie ochi să te vadă plângând. 

Alături cu alții te-nșiruie-n horă 

Și lumii plătește-i cu ce-i ești dator, 

Fă-i patimei tale din zâmbet zăvor, 

Tăcerea să-ți fie statornica soră, 

Să nu știe nimeni ce rane te dor. 

Iar noaptea când cade și ceața se lasă, 

Tu trage-ți oblonul, să n-ai mărturii, 

Și-atunci sub tavanul ascunsei chilii, 

Despătură-ți taina ce-n suflet te-apasă, 

Stropind-o cu lacrimi de ceasuri târzii...