Ce blândă ești, domestică pădure

Sub brazii tăi decenți nu mi se pare

Că s-ar putea vocifera prea tare,

Ori c-ar veni haiducii să mă fure.

Bine crescută, n-ai asemănare

Cu coastele Carpaților, obscure,

Unde e zvon de clopot și secure

Și unde iese ursul la plimbare...

Și totuși pacea ta civilizată,

Mi-a arătat cea mai cumplită fiară:

Pădure tunsă, rasă, coafată...

Vai, n-am s-o uit vedenia burgheză:

Un neamț enorm pe-o bancă solitară

Își mângâia nevasta lui obeză...