Bisericuță din Albac,

Tu ești al vremurilor semn,

Tot bietul nostru plâns sărac

E-nchis în trupul tău de lemn.

Din ce-am cerut, din ce-am gândit,

Atâtea rugăciuni cuprinzi,

Și-atâta vis neizbândit,

Subt vechiul tău tavan de grinzi...

Tu știi cum ne-am trudit stingher.

De-a pururi fără crezământ

La Dumnezeu, acolo-n cer,

Și la-mpăratul pe pământ..

De-aceea, ostenit-acum

De zile rele câte-au fost,

Bătrână te-ai pornit la drum

Să-ți deie frații adăpost...

Rămâi aici, fă-ți un popas,

Fii sfetnic bun din veac în veac

Și spune-acasă ce-a rămas,

Bisericuță din Albac.