Pe sub fereastra casei mele

În largul drumului de țară,

Sub cerul alb, stropit cu stele,

trecea un om cântând aseară.

Era un cântec care spune

Durerile ce-adună anii,

Trist ca un plîns de-ngropăciune.

Cum numai ei îl știu, țăranii.

De unde oare călătorul

Îl adusese-n sat la mine,

Din ce mister pornea fiorul,

Din ce adânc, din ce ruine?

Îl ascultam cum jalea-i blândă

Deasupra văilor se-mparte,

Nemângâiată și plăpândă

Ca o mustrare de departe.

Și cum se risipea-nainte

Oftarea lui înderurată,

O clipă mi-am adus aminte,

Că și eu am cântat odată....