Tristețea mea, adâncă mare,

Fără de margini, fără fund,

În largul ei fără hotare

Atâtea vifore s-ascund...

Tristețea, zestre de-o viață,

M-a petrecut de obicei,

Tăcută peșteră de gheață,

Atât de frig e-n umbra ei...

Tristețea ce zâmbește mută

Din ochii mei când ne-ntâlnim,

Cu taina ei nepricepută

Mă cheamă azi în țintirim...